STICLÚȚĂ, sticluțe, s. f. Diminutiv al lui sticlă (II); sticlișoară, sticluliță. [Var.: (reg.) steclúță s. f.] – Sticlă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STICLÚȚĂ s. (rar) sticlișoară, sticluliță, sticlușoară, (reg.) șipușor, (Transilv. și Bucov.) glăjiță, glă-juță. (O ~ cu parfum.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sticlúță s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. sticlúței; pl. sticlúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink