STRĂBĂTĂTÓR, -OÁRE, străbătători, -oare, adj. 1. Care străbate sau care pătrunde prin ceva. ♦ Fig. Care învinge cu ușurință piedicile; răzbătător. 2. Care cutreieră, care parcurge un loc, o suprafață. – Străbate + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRĂBĂTĂTÓR adj. v. perspicace.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STRĂBĂTĂTÓR adj. v. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, stă-ruitor, tenace.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Străbătător ≠ nestrăbătător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
străbătătór adj. m., pl. străbătătóri; f. sg. și pl. străbătătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRĂBĂTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care străbate. 2) fig. Care știe să înfrunte obstacole; care nu se dă învins; răzbătător. /a străbate + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink