STRICĂCIÓS, -OÁSĂ, stricăcioși, -oase, adj. Dăunător, vătămător. – Strica + suf. -ăcios.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRICĂCIÓS adj. v. alterabil, dăunător, efe-mer, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pieritor, prejudiciabil, primejdios, rău, schimbător, stricător, temporar, tre-cător, vătămător, vremelnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stricăciós adj. m., pl. stricăcióși; f. sg. stricăcioásă, pl. stricăcioáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRICĂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care se strică ușor. 2) v. STRICĂTOR. /a (se) strica + suf. ~ăcios
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink