STRIGIFÓRMĂ, strigiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări de pradă care vânează noaptea, cu capul mare, ochii mari, așezați în față, cu ciocul puternic; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Din fr. strigiformes.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
strigifórmă s. f., pl. strigifórme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRIGIFÓRMĂ ~e f. 1) la pl. Ordin de păsări răpitoare nocturne cu capul foarte mobil, cu ochii mari, îndreptați înainte, cu ciocul scurt, puternic, încovoiat (reprezentanți: bufnița, cucuveaua, huhurezul etc.). 2) Pasăre din acest ordin. /<fr. strigiformes, lat. strix, strigis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STRIGIFÓRME s.f.pl. Ordin de păsări răpitoare de noapte, cuprinzând buha, huhurezul, cucuveaua etc.; (la sg.) pasăre din acest ordin. [Sg. strigiformă. / < it. strigiformi, cf. lat. strix – cucuvea, forma – formă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
STRIGIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări răpitoare nocturne, cu auzul și văzul foarte dezvoltate, cu cioc puternic și ascuțit: strigidele și alte familii înrudite. (< it. strigiformi)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink