Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
stroh (-huri), s. n. – Resturi de paie. – Var. ștroh. Germ. Stroh „paie”. Tiktin respinge acest etimon, bazîndu-se pe pronunțarea aspirată a finalei rom.; dar cf. șuh ‹ germ. Schuh. Probabil că trebuie să se pornească de la o pronunțare germ. dialectală cu h aspirat. – Der. din sl. *sŭtrochŭ ‹ sŭtreti „a mărunți” (Tiktin; Candrea) este mai puțin probabilă. În Mold. și Bucov. – Der. strohăi, vb. (a se curăța de stroh); străiac, s. n. (Mold., Trans., saltea), din germ. Strohsack (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român