STRÂNSĂTÚRĂ, strânsături, s. f. (Reg.) 1. Strângere. 2. Strânsură (I 1). – Strâns2 + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
strânsătúră s. f., g.-d. art. strânsătúrii; pl. strânsătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink