Dex sturion

STURIÓN, sturioni, s. m. (La pl.) Ordin de pești răpitori marini de talie mare, cu scheletul cartilaginos-osos, cu corpul fără solzi, acoperit cu cinci șiruri longitudinale de discuri osoase, pescuiți pentru carnea, icrele negre și cleiul lor; (și la sg.) pește din acest ordin. [Pr.: -ri-on] – Cf. it. storione, engl. sturgeon.

STURIÓN s. (IHT.) acipenserid, ganoid. (Morunul este un ~.)

sturión s. m., pl. sturióni (sil. -ri-oni)

STURIÓN ~i m. 1) la pl. Familie de pești răpitori, de talie mare, cu corpul acoperit de câteva rânduri de plăci osoase, apreciați pentru carnea și icrele lor (reprezentanți: morunul, nisetrul, păstruga etc.); acipenseride. 2) Pește din această familie. [Sil. -ri-on] /<it. storione

STURIÓNI s.m.pl. Ordin de pești răpitori din mările și apele dulci ale emisferei nordice, având corpul acoperit cu plăci osoase; (la sg.) pește din acest ordin. [Sg. sturion, pron. -ri-oni. / < it. storione, cf. germ. Stöhr].

STURIÓNI s. m. pl. ordin de pești răpitori din mările și apele dulci ale emisferei nordice, cu corpul alungit, fără solzi, acoperit cu plăci osoase; nisetrul, cega, morunul, acipenserizi. (< it. storione)

STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului peștilor cartilaginoși (chondrostei), în special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizați printr-un schelet incomplet osificat (pești fără oase) și corpul acoperit de cinci rânduri longitudinale de plăci (scuturi), cu rostrul alungit, prevăzut cu mustăți. Sunt prezenți aproape exclusiv în Marea Neagră, în Caspica, foarte rari în apele Europei occidentale (doar șipul), de unde migrează în fluviile aferente; reprezintă un produs piscicol foarte valoros, având carnea albă și gustoasă, fără oase, cu grăsime puțină, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepară caviarul. (La sg.) Pește din această familie v. cegă, morun, nisetru, păstrugă, șip, viză.