SUCITÚRĂ, sucituri, s. f. Faptul de a (se) suci. ♦ Cotitură (a unui drum). – Suci + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUCITÚRĂ s. v. răsucire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SUCITÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, depla-sare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, gânj, întorsătură, întorto-chetură, jurubiță, luxare, luxație, ocol, răsucitură, scrânteală, scrânti-re, scrântitură, scul, serpentină, sinu-ozitate, sucire, șerpuire, șerpuitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sucitúră s. f., g.-d. art. sucitúrii; pl. sucitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink