Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SUGRUMĂTURĂ, sugrumături, s. f. Parte îngustă sau subțiată a unui lucru; loc în care se produce o îngustare sau o subțiere; gâtuitură, gâtuire. – Sugruma + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUGRUMĂTÚRĂ s. 1. gâtuitură. (~ unei persoane.) 2. v. gâtuitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SUGRUMĂTÚRĂ s. v. gâtuire, strangulare, sugrumare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sugrumătúră s. f. (sil. -gru-), g.-d. art. sugrumătúrii; pl. sugrumătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUGRUMĂTÚRĂ ~i f. 1) Partea cea mai îngustă sau mai subțire a unui lucru; locul unde ceva se îngustează sau se subțiază brusc; gâtuitură. 2) Rosătură, mai ales la gâtul unor animale, făcută de funie sau de lanț. /a (se) sugruma + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)
*** new 2019 todo.ad.all ***