SUÍȘ, suișuri, s. n. 1. Suire, urcare, suit (1). 2. Loc pieziș care urcă; urcuș, povârniș, pantă, coastă. ♦ Porțiune dintr-un drum care urcă. – Sui + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUÍȘ s. 1. v. escaladare. 2. urcuș. (La mijlocul ~ului unui munte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SUÍȘ s. v. creastă, creștet, culme, pisc, vârf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Suiș ≠ coborâș
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
suíș s. n., pl. suíșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUÍȘ ~uri n. 1) v. A SUI și A SE SUI. 2) Teren care suie (unind două puncte situate la altitudini diferite); loc în pantă; urcuș. /a sui + suf. ~iș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink