SUPTÚRĂ, supturi, s. f. (Pop.) Supt1. – Supt1 + suf. -ură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPTÚRĂ s. v. sugere, supt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suptúră, suptúri, s.f. 1. (pop.) sugere, supt (cu gura, cu botul și cu buzele). 2. prădare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
suptúră s. f., g.-d. art. suptúrii; pl. suptúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink