Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SURPLÓMBĂ, surplombe, s. f. Parte a unei stânci suspendată deasupra unui gol; zid sau parte a unei construcții ieșită în afară, în raport cu baza. – Din fr. surplomb.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SURPLÓMBĂ s.f. (Geol.) Obstacol de forma unei streșini stâncoase, situat în partea superioară a rupturilor de pantă sau pe desfășurarea unui perete. ♦ Parte ieșită în afară a unei construcții (în raport cu baza ei). [< fr. surplomb].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SURPLÓMBĂ s. f. porțiune dintr-un traseu alpin sau a unei construcții care depășește planul vertical, ieșind în afară. (< fr. surplomb)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
surplómbă s. f. plombă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SURPLOMBÁ vb. I. intr. (despre o stâncă, o construcție) a fi în surplombă, a avea un ieșind. II. tr. a sta înclinat, a se apleca; (p. ext.) a domina. (< fr. surplomber)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
surplombá vb. plomba
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink