TÂRÂITOÁRE, târâitori, s. f. (Reg.) Târșitoare. [Pr.: -râ-i-] – Târâi + suf. -toare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
târâitoáre s. f., g.-d. art. târâitórii; pl. târâitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÂRÂITÓR, -OÁRE, târâitori, -oare, adj. Târâtor. – Din târâi + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink