TÂRÂTÚRĂ, târâturi, s. f. Om de nimic, fără caracter; femeie de moravuri ușoare, t***ă. – Târî + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂRÂTÚRĂ s. v. cocotă, c***ă, femeie de stradă, p*********ă, t***ă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
târâtúră s. f., g.-d. art. târâtúrii; pl. târâtúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÂRÂTÚRĂ ~i f. fam. 1) Om de nimic; târâie-brâu. 2) Femeie d********ă; t***ă; p*********ă. /a târî+ suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink