TÂRGUȘÓR, târgușoare, s. n. Diminutiv al lui târg (3); târguleț. – Târg + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂRGUȘÓR s. târguleț, (reg.) târguț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
târgușór s. n., pl. târgușoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink