TĂȘCÚȚĂ, tășcuțe, s. f. Diminutiv al lui tașcă; tășculiță. – Tașcă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂȘCÚȚĂ s. tășculiță, (rar) teșcălie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tășcúță s. f., g.-d. art. tășcúței; pl. tășcúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂȘCUȚA-CIOBÁNULUI s. v. punguliță, traista-ciobanului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink