TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s. f. 1. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului sau secție industrială în care se argăsesc pieile. – Tăbăcar + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s. f. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului, locul unde se argăsesc pieile. – Din tăbăcar + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TĂBĂCĂRÍE s. 1. (înv.) tăbăcărit, tăbăcie, timărie. (Învață ~.) 2. argăsitorie, (rar) argăsărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubălărie, (înv.) tabalhana, tabana, tăbăcie. (În ~ se argăsesc pieile.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăbăcăríe s. f., art. tăbăcăría, g.-d. art. tăbăcăríei; (ateliere) pl. tăbăcăríi, art. tăbăcăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂBĂCĂRÍE1 ~i f. la sing. Meseria de tăbăcar; dubălărie. /tăbăcar + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂBĂCĂRÍE2 ~i f. Atelier sau întreprindere în care se tăbăcesc pieile; dubălărie. [G.-D. tăbăcăriei] /tabac + suf. ~ărie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LACU TĂBĂCĂRIEI, lagună marină situată în N municipiului Constanța, alimentată cu apă dulce din L. Siutghiol; 95 ha. Ad. max.: 6,4 m. Are scurgere spre Marea Neagră. Amenajat pentru agrement.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink