TĂBLÍE, tăblii, s. f. 1. Tablă1 (2). 2. Parte a unei lucrări de tâmplărie, fierărie sau arhitectură, formată dintr-un panou de lemn, de metal, de faianță, de material plastic etc. fixat pe scheletul unei mobile, al unei uși. – Din ngr. távli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂBLÍE s. (înv. și reg.) tablă. (~ a unei mobile.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăblíe s. f. (sil. -bli-), art. tăblía, g.-d. art. tăblíei; pl. tăblíi, art. tăblíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂBLÍE ~i f. 1) Placă cu inscripții; tablă. 2) Panou (din lemn, metal, plastic) fixat ca element decorativ pe mobilă sau pe tâmplăria de interior. [G.-D. tăbliei; Sil. tă-bli-] /<ngr. távli
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink