TĂBUIÉȚ, tăbuiețe, s. n. Tăbâltoc. – Ucr. tobolec'.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TĂBUIÉȚ s. v. față, învelitoare, săculeț, săcușor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăbuiéț2 adj. m. (reg. și fam.) scurt și gros (ca un tăbuieț).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink