TĂGÁDNIC, -Ă, tăgadnici, -ce, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂGÁDNIC, TĂGÁDNICĂ, tăgadnici, tăgádnice, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tăgádnic adj. m., pl. tăgádnici; f. sg. tăgádnică, pl. tăgádnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink