Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TĂMĂDUÍ, tămăduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) însănătoși, a (se) vindeca, a (se) lecui. [Prez. ind. și: tămắdui] – Din magh. támadni „a sprijini”, „a ajuta”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂMĂDUÍ vb. v. însănătoși.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tămăduí (tămăduiésc, tămăduít), vb. – A vindeca, a face sănătos. Mag. támadni (Cihac, II, 531; Gáldi, Dict., 97). – Der. tămăduială, s. f. (vindecare); tămăduitor, adj. (curativ, lecuitor).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tămăduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tămăduiésc, imperf. 3 sg. tămăduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tămăduiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE TĂMĂDUÍ mă ~iésc intranz. pop. 1) A reveni la starea normală (după o boală); a deveni sănătos; a se însănătoși; a se îndrepta; a se vindeca; a se lecui. 2) (despre răni) A dispărea în urma unui tratament; a se lecui; a se vindeca. 3) fig. (despre stări sufletești apăsătoare) A înceta de a se mai manifesta; a dispărea. /<ung. támadni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A TĂMĂDUÍ ~iésc tranz. pop. A face să se tămăduiască. /<ung. támadni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink