TĂMBĂLẮU s. n. (Fam.) Zgomot, gălăgie; p. ext. petrecere zgomotoasă (cu muzică și dans). – Din magh. tombolo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂMBĂLĂU s. v. hărmălaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tămbălắu (-uri), s. n. – Zgomot, gălăgie, zarvă. Mag. tomboló (Cihac, II, 531; Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tămbălău s. n., art. tămbălăul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂMBĂLẮU n. pop. 1) Gălăgie mare; dandana; tălălău. 2) Chef zgomotos; petrecere gălăgioasă. /<ung. tomboló
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink