TĂRCĂTÚRĂ, tărcături, s. f. (Reg.) Combinație nereușită de culori; împestrițătură; (concr.) obiect tărcat. – Tărca + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂRCĂTÚRĂ s. v. bălțătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tărcătúră, tărcătúri, s.f. (reg.) 1. combinație nereușită de culori; împestrițătură. 2. obiect tărcat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
tărcătúră s. f., g.-d. art. tărcătúrii; pl. tărcătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink