TĂTĂNEÁSĂ, tătănese, s. f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, acoperită cu peri aspri, cu flori roșii-violacee, mai rar albe, dispuse în raceme (Symphytum officinale). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂTĂNEÁSĂ s. (BOT.; Symphytum officinale) (reg.) b******c, gavăț, tatană, tatin, tăltinoacă, tătănească, tătăneață, tătinoaie, zlac, barba-tatei, iarba-lui-Tat(in), iarba-tatălui, iarbă-băloasă, iarbă-neagră, mierea-ursului, rădăcină-neagră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tătăneásă s. f., g.-d. art. tătănései; pl. tătănése
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂTĂNEÁSĂ ~ése f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, acoperită de peri așpri, și cu flori roșii-violacee sau albe. /Din Tatin n. pr. + suf. ~easă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink