TĂTÁRCĂ, tătarce, s. f. 1. Tătăroaică. 2. Iapă de soi tătăresc. 3. Haină lungă, îmblănită, purtată de tătari. 4. Specie de dovleac uscat, golit de miez, întrebuințat ca ploscă sau ca felinar. – Tătar + suf. -că.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂTÁRCĂ s. tătăroaică, (reg.) tătăriță, tătăroaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TĂTÁRCĂ s. v. hrișcă, mătură, tărtăcuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tătárcă (persoană, iapă, haină) s. f., g.-d. art. tătárcei; pl. tătárce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tătárcă (dovleac golit de miez) s. f., g.-d. art. tătărcii; pl. tătărci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂTÁRCĂ ~ce f. 1) Plantă erbacee cu tulpină târâtoare, cu frunze dințate și cu fructe gălbui, bombate la capăt și alungite spre coadă; tidvă. 2) Vas făcut din fructul uscat și golit de miez al acestei plante, folosit pentru băut; tidvă. /tătar + suf. ~că
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BURUIANĂ-DE-TĂTÁRCĂ s. v. rostopască.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink