TABÚN, tabunuri, s. n. Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai aproape sălbatici, din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Reg.) Pășune, izlaz. – Din ucr. tabun.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TABÚN s. n. substanță toxică de luptă, cu acțiune neuroparalitică. (< germ. Tabun)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TABÚN s. v. cireadă, imaș, izlaz, pășune, turmă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tabún s. n., pl. tabúnuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TABÚN ~uri n. 1) Sistem de creștere a cailor în condiții de libertate (pe pășuni, în stepă). 2) Herghelie de cai aproape sălbatici (din stepă). 3) rar Mulțime de animale. 4) rar Loc necultivat pe care pasc vitele; toloacă; suhat; izlaz; pășune; imaș. /<lat. tabun
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TABÚN (‹ ucr., tăt.) s. n. 1. (ZOOT.) Grup de cai ținuți în libertate, pe pășune. 2. Derivat al acidului cianofosforic folosit ca gaz de luptă.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink