TÁGĂ s. f. (Înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÁGĂ s. v. contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tágă s. f., g.-d. art. tăgii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tagă s. f., g.-d. art. tagăi
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink