TÁLĂ, tale, s. f. (Reg.) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, în forma tala) Încet-încet, haide-hai. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tálă s. f., g.-d. art. tálei; pl. tále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink