TALÁBĂ, talabe, s. f. Grapă sau boroană cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
talábă s. f., g.-d. art. talábei; pl. talábe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink