TANDALÚȚĂ, tandaluțe, s. f. Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TANDALÚȚĂ s. v. tindeche.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tandalúță s. f., g.-d. art. tandalúței; pl. tandalúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink