TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășura în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășoară în jurul capului sau se poartă la cingătoare. – Tc. Tarabulus «Tripolis».
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
tarabulús s. n., pl. tarabulúse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tarabulúș (-șe), s. n. – Țesătură orientală care se folosea ca turban. Tc. tarabulus „Tripoli” (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink