Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
TARANTÚLÄ‚, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale), cu patru ochi mari È™i numeroÈ™i ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ È™i a cărui înÈ›epătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Din fr. tarentule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TARANTÚLĂ s.f. Specie de păianjen mare care se întâlnește în țările sudice și a cărui înțepătură este deosebit de toxică. [Var. tarantelă s.f. / < fr. tarentule, cf. it. tarantola].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TARANTÚLĂ s. f. păianjen mare, foarte veninos, din țările meridionale, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ. (< fr. tarentule)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TARANTÚLÄ‚, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale) a cărui înÈ›epătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Fr. tarentule.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TARANTÚLĂ s. (ZOOL.; Lycosa tarentula) (rar) tarand.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tarantúlă (zool.) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TARANTÚLĂ ~e f. Păianjen de pământ, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, răspândit în regiunile meridionale. /<fr. tarentule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink