TĂTĂÍȘĂ1, tătăișe, s. f. (Reg.) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂTĂÍȘĂ2 s. f. v. tătăiș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂTĂÍȘĂ s. (BOT.; Chrysanthemum cinerariaefolium) (reg.) tămâioară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TĂTĂÍȘĂ s. v. crizantemă, cumnată, dumi-triță, lele, leliță, margaretă, mătușă, tanti, tufănică, turtă, țață.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tătăíșă (-e), s. f. – 1. Dădacă, numele dat de copii unei femei care îngrijește un copil. – 2. Titlu afectuos care se dă unei mătuși sau unei cumnate, mai ales în Trans. – 3. Plante (Pulicaria dysenterica, Carlina acaulis, Chrysanthemum leucanthemum). Creație expresivă, ca tată sau sp. tata (Tiktin). Der. directă de la tată (Pușcariu, Diminutiv, 126) nu este probabilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tătăíșă (cumnată, lele) s. f., g.-d. art. tătăíșei; pl. tătăíșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂTĂÍȘĂ ~e f. Plantă erbacee din familia compozitelor, înaltă, cu frunze păroase și flori galbene-aurii, dispuse în capitule numeroase. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
tătăíș s. m. / tătăíșă s. f. (plantă), pl. tătăíși m. / tătăíșe f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink