TEȘCHEREÁ, teșcherele, s. f. 1. (Fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEȘCHEREÁ s. v. act, adeverință, certificat, chitanță, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, mărturie, pașaport, piesă, recipisă, rindea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
teșchereá (-éle), s. f. – 1. Certificat, act. – 2. Permis, pașaport. – Var. tescherea. Mr. teschire. Tc. (arab.) tezkere (Șeineanu, III, 121; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεσϰερές, alb., bg., sb. teškere. – Der. tescheregiu, s. m. (secretar al Marelui Vizir), din tc. teskereci.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
teșchereá s. f., art. teșchereáua, g.-d. art. teșcherélei; pl. teșcheréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink