TEȘITÚRĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî ). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEȘITÚRĂ s. v. buturugă, buștean, butuc, ciot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
teșitúră s. f., g.-d. art. teșitúrii; pl. teșitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEȘITÚRĂ ~i f. 1) Tăietură oblică (mai ales în trunchiul unui copac). 2) Suprafață rămasă în urma teșirii unui obiect. 3) Parte de material (mai ales de lemn), desprinsă prin teșire. /a teși + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink