TEBAÍDĂ s.f. (Liv.) 1. Loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie. 2. (Fig.) Loc izolat și neospitalier. [Pron. -ba-i-. / < it. tebaide, lat. Thebaidis (terra) – regiune a Tebei antice].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEBAÍDĂ s. f. 1. loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie. 2. (fig.) loc izolat și neospitalier, propice meditației. (< fr. thébaïde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tebaídă s. f., pl. tebaíde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEBAÍDĂ ~e f. rar 1) Loc nelocuit de oameni (pustiuri, stânci, păduri) unde se retrag schimnicii și sfinții pentru a se închina divinității. 2) fig. Loc izolat și auster. /<fr. thébaïde
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink