TEHNOCRAȚÍE s. f. 1. Orientare sociologică potrivit căreia, în societatea contemporană, rolul de conducere ar reveni specialiștilor din domeniul tehnicii. 2. Sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialiști din domeniul tehnic. ♦ Intelectualitate tehnică (cu rol conducător). – Din fr. technocratie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEHNOCRAȚÍE f. Orientare social-economică, conform căreia societatea poate fi dirijată în exclusivitate pe baza principiilor raționalismului științifico-tehnic, ai căror purtători sunt inginerii și oamenii de știință. [G.-D. tehnocrației; Sil. -no-cra-] /<fr. technocratie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TEHNOCRAȚÍE s.f. 1. Orientare în politologia și sociologia burgheză contemporană care postulează cadrul unor structuri în care puterea să aparțină nu factorilor politici (parlament, guvern), ci oamenilor de știință, tehnicienilor și organizatorilor; tehnocratism. 2. Intelectualitatea tehnocratică. [Gen. -iei. / < fr. technocratie, cf. gr. techne – artă, kratos – putere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEHNOCRAȚÍE s. f. 1. sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialiști în domeniul tehnic. 2. intelectualitatea tehnocratică. (< fr. technocratie, engl. technocracy)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TEHNOCRAȚÍE s. tehnocratism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tehnocrațíe s. f. (sil. -cra-), art. tehnocrațía, g.-d. tehnocrațíi, art. tehnocrațíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink