TELELOÁICĂ, teleloaice, s. f. (Înv.) Soția telalului; vânzătoare ambulantă (de haine vechi). – Telal + suf. -oaică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
teleloáică s. f., g.-d. art. teleloáicei; pl. teleloáice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink