Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. Închisoare, pușcărie. ♦ (Jur.) Temniță grea = pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracțiuni calificate crime și care se executa în penitenciare cu regim sever. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĩmĩnica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÉMNIȚĂ s. 1. v. închisoare. 2. închisoare, ocnă, pușcărie, recluziune. (Condamnat la 5 ani ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
témniță s. f., g.-d. art. témniței; pl, témnițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÉMNIȚĂ ~e f. înv. 1) Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoanele condamnate la privațiune de libertate; pușcărie; închisoare; dubă; penitenciar. 2) Clădire în care se află această instituție. [G.-D. temniței] /<sl. timinica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TEMNIȚÁ vb. I. v. întemnița.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TEMNIȚÁ vb. v. aresta, deține, închide, întemnița, reține.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink