TERMIÓNICĂ s. f. Capitol al fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanțe încălzite la temperaturi (foarte) înalte. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. thermionique, engl. thermionics.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERMIÓNICĂ s.f. (Fiz.) Studiul emisiei electronilor sau ionilor de către substanțe supuse la temperaturi înalte. [Pron. -mi-o-, gen. -cii. / < fr. thermoionique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
termiónică s. f. (sil. -o-; mf. term-), g.-d. art. termiónicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TERMIÓNIC, -Ă adj. Referitor la termionică. [Pron. -mi-o-. / cf. fr. thermoionique, it. termoionico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TERMIÓNIC, -Ă I. adj. referitor la termionică. II. s. f. capitol al fizicii care studiază emisia de electroni de către metale supuse la temperaturi foarte înalte. (< fr. thermoionique, engl. thermonics)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink