TERMOREZISTÉNȚĂ, termorezistențe, s. f. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. – Termo- + rezistență (după fr. thermorésistivité).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERMOREZISTÉNȚĂ f. Rezistență la temperaturi înalte. /termo- + rezistență
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TERMOREZISTÉNȚĂ s.f. Proprietate a unui material termorezistent. ♦ (Concr.) (Semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. [< fr. thermorésistance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TERMOREZISTÉNȚĂ s. f. proprietate a unui material termorezistent. ◊ (semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. (< fr. thermorésistance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
termorezisténță s. f., g.-d. art. termorezisténței; (piese) pl. termorezisténțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink