TERMOTÉHNICĂ s. f. 1. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. 2. Ramură a fizicii care cuprinde problemele de căldură și termodinamică. – Din fr. thermotechnique, germ. Thermotechnik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERMOTÉHNICĂ f. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau menajere. [G.-D. termotehnicii] /<fr. thermotechnique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TERMOTÉHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. [Gen. -cii. / cf. fr. thermotechnique, germ. Thermotechnik / < gr. thermos – cald, techne – meșteșug].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TERMOTÉHNICĂ s. f. ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. (< fr. thermotechnique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
termotéhnică s. f., g.-d. art. termotéhnicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TERMOTÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de termotehnică; propriu termotehnicii. /<fr. termotechnique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink