TÉRNĂ s.f. (Liv.) Complex compus din trei elemente. ◊ (Mat.) Ternă de referință = ansamblu de trei axe, cu origine comună, capabile a individualiza matematic punctele spațiale. [< fr. terne].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÉRNĂ s. f. combinație de trei elemente. ♦ (mat.) ~ de referință = ansamblu de trei axe, cu origine comună, capabile a individualiza matematic punctele spațiale. ◊ (la loto) grup de trei numere câștigătoare pe aceeași linie orizontală. (< fr. terne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TERN ~ă (~i, ~e) 1) (despre obiecte, materiale etc.) Care este lipsit de strălucire; fără luciu. Ceramică ~ă. 2) fig. Care provoacă plictiseală; plictisitor. /<fr. terne
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TERN, -Ă adj. (Liv.) Șters, mat, spălăcit; (fig.) fără relief, fără culoare; monoton. [< fr. terne].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TERN, -Ă adj. 1. fără luciu, șters, mat. 2. (fig.) fără relief, fără culoare, spălăcit, uniform, monoton. (< fr. terne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TERN adj. v. anost, banal, comun, monoton, placid, plictisitor, prozaic, spălăcit, șters, uniform.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tern adj. m., pl. terni; f. sg. térnă, pl. térne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink