TEROFÍTĂ, terofite, s. f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-și forma organe de iernare (muguri, rizomi) și care se înmulțește numai prin semințe. ◊ (Adjectival) Plantă terofită. – Din fr. thérophytés.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) erbacee anuală, lipsită de capacitatea de a forma organe de iernare, hibernând numai prin semințe sau prin spori. (< fr. thérophyte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
terofítă s. f., g.-d. art. terofítei; pl. terofíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink