teromórfă s. f., g.-d. art. teromórfei; pl. teromórfe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
TEROMÓRFE s.f.pl. (Pal.) Ordin de reptile fosile acvatice sau terestre, având caractere comune cu stegocefalii și cu mamiferele; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Sg. teromorfă. / < fr. théromorphes, cf. gr. therion – fiară, morphe – formă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEROMÓRFE s. f. pl. ordin de reptile fosile, acvatice sau terestre, având caractere comune cu stegocefalii și cu mamiferele. (< fr. théromorphes)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
teromórfe s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink