TETRAGRÁMĂ, tetragrame, s. f. (Livr.) Nume format din patru litere; p. ext. grup de patru litere. – Din fr. tétragramme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TETRAGRÁMĂ s.f. (Liv.) Nume format din patru litere. ♦ Grup de patru litere. [Cf. it. tetragramma, gr. tetragrammatos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TETRAGRÁMĂ s. f. 1. nume din patru litere. ◊ grup de patru litere. 2. portativ de patru linii, în sec. XI. (< it. tetragramma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tetragrámă s. f., pl. tetragráme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TETRAGRÁMĂ ~e f. rar Nume format din patru litere. /<it. tetragramma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink