Dex ; domeniu de activitate

CARIERA², cariere, s. f. Profesiune, ocupatie; domeniu de activitate; timp cat cineva lucreaza intr-un anumit domeniu. ♦ Etapa, treapta in ierarhia sociala sau profesionala. ♦ Pozitie in societate, situatie buna. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carriere.

GAZETARIE s. f. Profesiunea de gazetar; domeniu de activitate al gazetarului; ziaristica, jurnalistica. – Gazetar + suf. -ie.

CARIERA², cariere, s. f. Profesiune, ocupatie; domeniu de activitate. ♦ Treptele, etapele parcurse de cineva intr-o profesiune. ♦ Pozitie in societate, situatie buna. [Pr.: -ri-e-] – Fr. carriere (<it.).

ARIE¹ ~i f. 1) Loc special amenajat unde se aduna si se treiera cerealele; fatare. 2) Orice suprafata plana. 3) Marime a unei suprafete (exprimata in unitati de masura). ~a cercului. 4) Teritoriu ocupat in permanenta de anumite fiinte sau plante. 5) Loc (de raspandire) al anumitor fenomene, activitati; domeniu. ~a preocuparilor. [G.-D. ariei; Sil. -ri-e] /<lat. area

FRONT ~uri n. 1) Teritoriu pe care se desfasoara actiuni militare in timp de razboi. 2) Grupare operativa compusa din mai multe armate, aflata sub o comanda unica pe un astfel de teritoriu. ~ul de nord. 3) Formatie de militari, de elevi sau de sportivi, aliniati cu fata la persoana care da dispozitii. 4) Sfera de activitate; domeniu; taram. ~ ideologic. 5) fig. Grupare de forte obstesti in vederea unei activitati comune. 6) fig. Partea din fata a ceva. /<fr. front

TARAM ~uri n. 1) pop. Teritoriu de mare intindere, avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut. ◊ Celalalt (sau alt) ~ tinut fantastic subpamantean, locuit de fiinte ireale. 2) Sfera de activitate; domeniu. /cf. turc. tarim, ung. terem

UNIVERS ~uri n. 1) Ansamblu de fiinte si lucruri, manifestate in diverse forme de existenta si infinite in timp si in spatiu; lume. 2) Suprafata a globului pamantesc. 3) Totalitate a oamenilor care locuiesc pe globul pamantesc. 4) Ansamblu al corpurilor ceresti, privit ca un sistem unic, infinit in timp si in spatiu. 5) Mediu material si spiritual in care traieste cineva; camp de activitate; domeniu de preocupari. /<fr. univers, lat. universum

ACOLIT, -A, acoliti, -te, subst. 1. S. m. si f. Persoana care urmeaza, care ajuta pe cineva (intr-o actiune, intr-un domeniu de activitate). ♦ Partas, complice la o uneltire (criminala). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, avand atributii legate de cult. – Din fr. acolyte.

AGENTIE, agentii, s. f. 1. Reprezentanta, filiala sau sucursala a unei intreprinderi sau institutii situate in alt punct decat acela in care se afla sediul principal. 2. (In sintagma) Agentie telegrafica (sau de presa) = institutie care culege informatii din toate domeniile de activitate, furnizandu-le presei sau televiziunii. 3. Reprezentanta diplomatica; misiune condusa de un agent diplomatic. ◊ Agentie economica = reprezentanta a unei tari intr-o tara straina, care efectueaza operatii economice internationale. 4. (In sintagma) Agentie de bilete = birou unde se vand cu anticipatie bilete pentru spectacole, concerte etc. Agentie de voiaj = birou unde se vand cu anticipatie bilete de calatorie (pentru distante mai lungi). [Var.: (inv.) aghentie s. f.] – Din it. agenzia.

ALMANAH, almanahuri, s. n. 1. Calendar care cuprinde date de popularizare din diferite domenii. ♦ Publicatie anuala, in forma de volum, care cuprinde un calendar si un bogat material beletristic sau de alta natura, precum si diverse note informative cu caracter enciclopedic. 2. Publicatie periodica de literatura, pentru un anumit domeniu de activitate. – Din fr. almanach, lat. almanachus.

APARAT, aparate, s. n. 1. Sistem de piese care serveste pentru o operatie mecanica, tehnica, stiintifica etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. Sistem tehnic care transforma o forma de energie in alta. 3. Ansamblu de organe anatomice care servesc la indeplinirea unei functiuni fundamentale. Aparat digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext. a personalului) care asigura bunul mers al unei institutii sau al unui domeniu de activitate. Aparat administrativ. ◊ Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care indeplinesc functiile acestuia; totalitatea angajatilor acestor organe. 5. Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop. ◊ Aparat stiintific = totalitatea documentelor, izvoarelor, surselor de investigatie stiintifica folosite de un cercetator. Aparat critic = totalitatea notelor si comentariilor care insotesc o editie critica. – Din lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat (cu unele sensuri dupa fr. appareil).

BRANSA, branse, s. f. Ramura, specialitate, domeniu de activitate (in meserii, negot etc.). ◊ Loc. adj. De bransa = de meserie; specialist. – Din fr. branche.

CAIET, caiete, s. n. 1. Fascicula de foi de hartie legate sau brosate impreuna, folosita la scris, desenat etc. 2. Publicatie periodica cuprinzand diverse studii, note, informatii (dintr-un anumit domeniu de activitate). ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde conditiile tehnice, de calitate, termenele si programele de lucru etc. privitoare la executarea unei lucrari. Caiet program = program (de spectacol) sub forma de caiet(1). Caiet catalog = catalog de expozitie sub forma de caiet(1). [Pr.: ca-iet] – Dupa fr. cahier. Cf. pol. kajet.

CALIFICARE, calificari, s. f. Actiunea de a (se) califica si rezultatul ei; pregatire intr-un anumit domeniu de activitate profesionala; calificatie. ♦ Etapa eliminatorie intr-un concurs sau intr-o competitie sportiva, pentru selectarea concurentilor. – V. califica.

CALIFICAT, -A, calificati, -te, adj. Care are sau care cere pregatire speciala intr-un anumit domeniu de activitate. ♦ (Despre infractiuni) Savarsit in imprejurari speciale, bine precizate. – V. califica.

DICTIONAR, dictionare, s. n. Opera lexicografica cuprinzand cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate intr-o anumita ordine (de obicei alfabetica) si explicate in aceeasi limba sau traduse intr-o limba straina. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. dictionnaire, lat. dictionarium.

EMUL, emuli, s. m. Persoana care se straduieste sa egaleze sau sa intreaca pe cineva intr-un domeniu de activitate. – Din fr. emule, lat. aemulus.

EMULATIE, emulatii, s. f. Sentiment, dorinta, stradanie de a egala sau de a intrece pe cineva intr-un domeniu de activitate; intrecere. [Var.: emulatiune s. f.] – Din fr. emulation, lat. aemulatio, -onis.

GRAFIC, -A, grafici, -ce, adj., GRAFIC, grafice, s. n., GRAFICA s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o marime, variatia unei marimi sau raportul dintre doua sau mai multe marimi variabile; care apartine acestei metode. 2. Care tine de sau privitor la felul in care se realizeaza o tiparitura. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei marimi, a variatiei unei marimi sau a raportului dintre doua sau mai multe marimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, harti etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramura a artei plastice la baza careia se afla desenul de sine statator si care foloseste diverse procedee tehnice si diferite materiale. – Din fr. graphique.

INITIA, initiez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) introduce intr-un domeniu de activitate in care nu a lucrat; a da cuiva sau a capata primele cunostinte. 2. Tranz. A face inceputul, a pune bazele unei actiuni, a organiza o miscare, o activitate. [Pr.: -ti-a] – Din fr. initier, lat. initiare.

INSTITUTIE, institutii, s. f. 1. Organ sau organizatie (de stat) care desfasoara activitati cu caracter social, cultural, administrativ etc. 2. Forma de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate; institut (3). Institutia casatoriei. 3. Organizatie care desfasoara o activitate de interes international. [Var.: institutiune s. f.] – Din fr. institution, lat. institutio, -onis.

INTRODUCE, introduc, vb. III. Tranz. 1. A face ca cineva sau ceva sa intre, sa patrunda in ceva, undeva; a baga, a vari. ♦ A include, a adauga, a ingloba. ♦ Refl. A intra undeva (cu forta sau pe furis). 2. A face ca o persoana sa fie primita de cineva sau sa fie admisa intr-o organizatie, intr-o asociatie etc. ♦ A ajuta pe cineva sa se initieze intr-un domeniu de activitate. 3. A pune in practica; a institui, a stabili (un obicei, o practica etc.). [perf. s. introdusei, part. introdus] – Din lat. introducere. Cf. fr. introduire.

INCEPATOR, -OARE, incepatori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care incepe; initial. 2. S. m. si f. Persoana care se initiaza lucrand intr-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. S. m. si f. (Rar) Persoana care initiaza ceva; initiator. – Incepe + suf. -ator.

INVATAMANT, (1) invataminte, s. n. 1. Precept din care se deduce un mod de a actiona, de a gandi etc.; invatatura. 2. domeniul si activitatea de instruire si de educare (prin scoli); p. ext. totalitatea institutiilor scolare. – Invata + suf. -amant (dupa fr. enseignement).

INVATATURA, (1, 4) invataturi, s. f. 1. Sistem de indrumari teoretice si practice intr-un anumit domeniu de activitate; doctrina; principiu teoretic sau practic; precept. 2. Cunostinte, cultura; eruditie, intelepciune. 3. Pregatire, studiu, scoala; ucenicie. 4. Precept la care se ajunge prin experienta practica sau pregatire teoretica; invatamant, povata, sfat. ♦ Expr. A-i fi cuiva (de sau spre) invatatura = a-i servi ca experienta pentru a nu mai gresi. – Invata + suf. -atura.

VOCABULAR, vocabulare, s. n. 1. Totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. ◊ Vocabular activ = totalitatea cuvintelor folosite in mod efectiv de cineva in exprimare si care variaza de la o categorie de vorbitori la alta. Vocabular pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii le inteleg, dar nu le utilizeaza (decat accidental). Vocabular de baza (sau fundamental) = fondul principal de cuvinte. Vocabular secundar = masa vocabularului (1). ♦ Totalitatea cuvintelor specifice unei anumite categorii sociale, unui anumit domeniu de activitate, unui anumit stil al limbii, unui scriitor sau vorbitor etc. 2. (Inv.) Dictionar, de obicei de proportii mici; lexic, glosar. [Var.: (inv.) vocabulariu s. n.] – Din fr. vocabulaire, lat. vocabularium.

VOCATIE, vocatii, s. f. Aptitudine deosebita pentru o anumita arta sau stiinta; chemare, predispozitie pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumita profesiune. 2. (Jur.; in sintagma) Vocatia succesorala = indreptatire a unei persoane de a veni la o succesiune in temeiul calitatii sale de ruda. [Var.: (inv.) vocatiune s. f.] – Din fr. vocation, lat. vocatio, -onis.

MEDALIE, medalii, s. f. Piesa de metal (sau, uneori, de marmura), in forma de moneda, gravata cu figuri si inscriptii, emisa in cinstea unei personalitati sau in memoria unei actiuni glorioase. ♦ Piesa de metal data ca premiu la diferite concursuri sau ca distinctie pentru merite deosebite in diferite domenii de activitate. ◊ Expr. Reversul medaliei = aspectul complementar, opus (adesea neplacut) al unui lucru, al unei probleme, al unei situatii. – Din it. medaglia.

DECORATIE, decoratii, s. f. 1. Distinctie (ordin, medalie) ce se acorda cuiva pentru merite deosebite intr-un anumit domeniu de activitate, pentru o fapta eroica sau pentru servicii exceptionale aduse statului. 2. (Rar) Actiunea, arta de a decora, de a orna; (concr.) totalitatea obiectelor care servesc la impodobire, la ornamentatie. [Var.: (inv.) decoratiune s. f.] – Din fr. decoration, lat. decoratio, -onis.

CONCURENTA, concurente, s. f. 1. Rivalitate comerciala, lupta dusa cu mijloace economice intre industriasi, comercianti, monopoluri, tari etc. pentru acapararea pietei, desfacerea unor produse, pentru clientela si pentru obtinerea unor castiguri cat mai mari. 2. Intrecere, rivalitate intr-un domeniu de activitate. ◊ Expr. A face concurenta cuiva = a cauta sa intreaca pe cineva, tintind spre acelasi scop. 3. (Geom.) Proprietate a dreptelor concurente. ◊ Punct de concurenta = punct de intersectie a dreptelor concurente. – Din fr. concurence.

PREMIU, premii, s. n. Recompensa materiala sau distinctie acordata cuiva pentru meritele deosebite obtinute intr-un domeniu de activitate, la un concurs etc. ♦ Distinctie acordata la sfarsitul anului scolar elevilor care au obtinut cele mai bune rezultate la invatatura. – Din lat. praemium.

RECORD, recorduri, s. n. Rezultat realizat intr-o competitie sportiva oficiala, a carui valoare reprezinta cea mai buna performanta, omologata de o persoana juridica; p. gener. realizare maxima, performanta suprema obtinuta intr-un domeniu de activitate, intr-o actiune etc. ◊ Expr. A bate recordul (in ceva) = a atinge treapta cea mai inalta (in ceva). A tine (sau a detine) un record = a pastra un record obtinut; a fi neintrecut in... – Din fr. record.

TEHNIC, -A, tehnici, -e, adj., s. f. I. Adj. Care apartine tehnicii (II), privitor la tehnica. ◊ Desen tehnic = desen care reprezinta la scara un obiect, cu inscrierea dimensiunilor lui, si care este folosit la construirea obiectului in spatiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupa de latura de stricta specialitate intr-o meserie, intr-o stiinta etc. II. S. f. 1. Totalitatea uneltelor si a practicilor productiei dezvoltate in cursul istoriei, care permit omenirii sa cerceteze si sa transforme natura inconjuratoare cu scopul de a obtine bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor intrebuintate in practicarea unei meserii, a unei stiinte etc. 3. (Mil.; in sintagma) Tehnica de lupta = totalitatea mijloacelor de lupta si auxiliare cu care sunt inzestrate fortele armate. – Din fr. technique.

TEREN, terenuri, s. n. 1. Intindere de pamant delimitata (considerata dupa relieful sau dupa situarea sa in spatiu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipai, a tatona) terenul = a observa cu atentie situatia, imprejurarile, inainte de a intreprinde ceva; a se informa. A castiga teren = a progresa putin intr-o actiune; a-si consolida pozitia. A parasi terenul = a se da batut, a ceda. A pierde teren = a pierde sansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. domeniu de activitate, de preocupari. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fata locului; la locul de productie. 3. (Urmat de determinari care arata destinatia) Spatiu special amenajat intr-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain.

FRUNTAS, -A, fruntasi, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care este in frunte intr-un domeniu de activitate si care poate servi de exemplu. 2. S. m. si f. Denumire a gradului militar dintre ostas si caporal; persoana care are acest grad. – Frunte + suf. -as.

APARATAJ, aparataje, s. n. Totalitate a aparatelor folosite intr-un anumit domeniu de activitate. – Aparat + suf. -aj (dupa fr. appareillage).

VICTORIE, victorii, s. f. 1. Succes repurtat asupra inamicului intr-un razboi, intr-o batalie, intr-o revolutie (armata); biruinta, izbanda. 2. Succes obtinut intr-o competitie sportiva, intr-un concurs, la un examen etc. 3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse. 4. Rezultat deosebit de bun obtinut intr-un domeniu de activitate. – Din lat. victoria.

PERSONALITATE, personalitati, s. f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane (1) si o distinge ca individualitate; ansamblu de trasaturi morale sau intelectuale prin care se remarca o persoana; felul propriu de a fi al cuiva. ◊ Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 2. Persoana cu aptitudini deosebite si cu alese insusiri intelectuale si morale, care se realizeaza si se manifesta in mod practic prin reusite intr-un anumit domeniu de activitate. 3. Persoana care detine o functie importanta in viata politica, sociala, culturala; personaj (1). 4. (Astazi rar; mai ales la pl.) aluzie tendentioasa si jignitoare la adresa unei persoane (1). – Din fr. personnalite, germ. Personalitat.

PERFORMANTA, performante, s. f. Rezultat (deosebit de bun) obtinut de cineva intr-o intrecere sportiva; p. ext. realizare deosebita intr-un domeniu de activitate. ♦ Cel mai bun rezultat obtinut de un sistem tehnic, de o masina, de un aparat etc. – Din fr. performance.

VIRTUOZITATE, virtuozitati, s. f. Insusirea de a fi virtuoz in executarea unei bucati muzicale; p. gener. maiestrie, dexteritate, iscusinta deosebita intr-un anumit domeniu de activitate (artistica). [Pr.: -tu-o-] – Din it. virtuosita, fr. virtuosite.

PROFESIONIST, -A, profesionisti, -ste, s. m. si f., adj. (Persoana) care lucreaza intr-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregatiri corespunzatoare. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Professionist.

PROFESOR, -OARA, profesori, -oare, s. m. si f. Persoana cu o pregatire speciala intr-un anumit domeniu de activitate si care preda o materie de invatamant (in scoala). ♦ (Impr.) Invatator. ♦ P. gener. Persoana care indruma, educa, invata pe cineva. [Acc. si: profesor] – Din fr. professeur, germ. Professor.

STAGIAR, -A, stagiari, -e, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care isi face stagiul (intr-un domeniu de activitate). 2. Care tine de stagiu, privitor la stagiu. [Pr.: -gi-ar] – Din fr. stagiaire.

EPOCA, epoci, s. f. 1. Perioada in dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebeste de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, insemnate; era (2.) ◊ Expr. A face epoca = a atrage atentia, a face valva, a se impune la un moment dat; a marca o moda. 2. Timp in care se repeta, periodic, acelasi lucru in aceleasi conditii. Epoca topirii zapezilor. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [Acc. si: epoca. – Var.: (inv.) epoha s. f.] – Din fr. epoque.

CORIFEU, -EE, corifei, -ee, subst. 1. S. m. si f. Persoana cu rol conducator intr-un domeniu de activitate; fruntas, capetenie. 2. S. m. Conducatorul corului in tragedia si comedia greaca antica. ♦ Cantaret solist intr-un cor. ♦ Balerin care conduce un ansamblu. – Din fr. coryphee

STAPANI, stapanesc, vb. IV. Tranz. A detine un bun in calitate de proprietar, a avea ceva in proprietate, a poseda. 2. Tranz. A cunoaste foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrina; a poseda cunostinte temeinice (teoretice si practice) intr-un anumit domeniu. ◊ Expr. A stapani o limba (straina) = a vorbi corect si curent o limba (straina). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se retine (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se infrana, a se domina; a avea stapanire de sine. ♦ Tranz. A potoli, a tempera, a inabusi o pornire, un sentiment etc. ♦ Tranz. A opri, a impiedica pe cineva de la ceva; a tine in frau, a struni. 4. Intranz. A domni intr-o tara, a guverna, a conduce. 5. Tranz. Fig. (Despre propriile idei, sentimente etc.) A tine pe cineva sub influenta sau stapanirea sa; a domina. – Din stapan.

MESERIE, meserii, s. f. Profesiune sau indeletnicire bazata pe un complex de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, care permit celui care le poseda sa execute anumite operatii de transformare si de prelucrare a obiectelor muncii sau sa presteze anumite servicii; indeletnicirea meseriasului; calificarea profesionala a meseriasului; mestesug, mesterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ◊ Scoala de meserii = scoala in care se pregateau in trecut cadre de muncitori calificati. ◊ Loc. adj. De meserie = calificat intr-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupatie; preocupare. – Din mesereare (inv. „slujba, functie” < lat.).

MESTER, -A, mesteri, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care are si practica o meserie; (in special) meserias cu calificare superioara, care are, de obicei, sarcina de a indruma si alti lucratori si de a conduce o sectie productiva intr-o intreprindere sau intr-un atelier; maistru. ◊ Expr. Mester-strica (si drege de frica), se spune despre un meserias prost sau despre un om neindemanatic. ♦ Proprietar al unui atelier (in raport cu angajatii sai). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, in trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S. m. si f., adj. (Om) talentat, priceput, indemanatic, abil; (persoana) care poseda multe cunostinte. 3. S. m. si f. (Astazi rar) Persoana care a adus contributii (foarte) valoroase intr-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din magh. mester.

NOMENCLATURA, nomenclaturi, s. f. 1. Totalitatea termenilor intrebuintati intr-o anumita specialitate sau intr-un anumit domeniu de activitate, de obicei organizati metodic. 2. Lista, catalog etc. continand titluri de opere, nume proprii, denumiri ale obiectelor dintr-un domeniu (organizate intr-un anumit fel). 3. Spec. Schema de organizare a unei institutii continand enumerarea posturilor sau a institutiilor care se afla in subordine, sub tutela sa. – Din fr. nomenclature, lat. nomenclatura.

DOCUMENTATIE, documentatii, s. f. Totalitatea mijloacelor de informare relative la o problema sau la un domeniu de activitate; documentare. – Din fr. documentation. Cf. rus. dokumentatiia.

TEHNICISM s. n. Tendinta de a folosi in mod exagerat procedeele tehnice caracteristice unui domeniu de activitate, lasand pe planul al doilea tezele teoretice care trebuie sa conduca munca practica. – Tehnic + suf. -ism. Cf. rus. tehnitizm.

TELEFICA, pers. 4 teleficam, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la pers. 4, 5, 6) A introduce televiziunea in diverse domenii de activitate. – Tele- + electrifica.

TELEFICAT, -A, teleficati, -te, adj. (Despre domenii de activitate, procese tehnologice etc.) in care s-a introdus televiziunea. – V. telefica.

RESORT¹, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care il reprezinta. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a carei jurisdictie intra o problema si care are competenta de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a tine de competenta, de specialitatea cuiva; a intra in atributiile cuiva. [Pl. si: resorturi] – Din fr. ressort.

RANDUI, randuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aseza intr-o succesiune regulata, intr-un sir, intr-un sirag; p. ext. a dispune, a aranja intr-un anumit fel; a face ordine. ♦ Refl. A urma unul dupa altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau asezat unul in urma altuia, intr-o anumita ordine; a se insirui. 2. A pune ordine intr-un domeniu de activitate; a organiza. 3. A da cuiva o insarcinare sau o dispozitie; a decide, a hotari, a porunci. ♦ A dispune, a fixa, a stabili; a destina. 4. (Inv.) A numi pe cineva intr-o slujba; a repartiza intr-o functie; a investi, a numi. – Rand + suf. -ui.

DILETANTISM s. n. Faptul de a se ocupa ca diletant de o ramura a artei, a stiintei sau a tehnicii. ♦ (Peior.) Lipsa de pregatire temeinica, de seriozitate sau de insusiri necesare, dovedite de cineva in propriul domeniu de activitate. – Din fr. dilettantisme.

SOMITATE, somitati, s. f. Persoana care se bucura de un mare prestigiu pentru merite deosebite intr-un anumit domeniu de activitate. – Din fr. sommite.

STILISTIC, -A, stilistici, -ce, adj., s. f. 1. Care tine de stil (I 1), privitor la stil; privitor la mijloacele de exprimare afectiva, la caracterul afectiv al expresiei. 2. S. f. Disciplina care studiaza mijloacele de exprimare ale unei colectivitati, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor din punctul de vedere al continutului lor afectiv, al expresivitatii sau din punctul de vedere al calitatilor si normelor lor. – Din fr. stylistique.

COMPARTIMENT, compartimente, s. n. 1. Despartitura intr-un vagon de cale ferata, intr-o incapere mai mare, intr-un dulap, intr-o cutie etc. ♦ Diviziune obtinuta prin impartirea unei suprafete plane. 2. Sfera, sector, domeniu (de activitate) intr-o intreprindere, intr-o institutie etc. – Din fr. compartiment.

COMPUTERIZA, computerizez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra cu ajutorul computerului. 2. A introduce folosirea computerului in diverse domenii de activitate. – Din engl. computerize.

CONSFATUIRE, consfatuiri, s. f. Actiunea de a se consfatui si rezultatul ei. ♦ Intalnire de lucru a salariatilor unei institutii sau intreprinderi, a membrilor unei organizatii, a reprezentantilor unor domenii de activitate, ai unor state etc., in care se discuta probleme de interes comun, general. – V. consfatui.

CONSILIU, consilii, s. n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activitatii unei organizatii, firme, societati comerciale, institutii etc. ◊ Consiliu de stat = a) (in unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanenta; b) denumire data organului consultativ al sefului statului; organul suprem al jurisdictiei administrative; organul administrativ central. Consiliu de ministri = totalitatea ministrilor indeplinind functia de organ al puterii executive; guvern. Consiliu de familie = organ de tutela alcatuit din membrii familiei, care se pronunta asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale. Consiliu stiintific = colectiv insarcinat cu indrumarea muncii stiintifice intr-o institutie de invatamant superior sau intr-un institut de cercetare. Consiliu redactional = organ consultativ de pe langa redactia unei edituri, format din specialisti apartinand domeniilor de activitate ale redactiei respective. 2. (Inv.) Sfat. – Din lat. consilium, fr. conseil.

CUPRINDERE, cuprinderi, s. f. Actiunea de a (se) cuprinde si rezultatul ei. ♦ Incadrare, atragere intr-un domeniu de activitate. ♦ (Inv.) Continut (al unei opere). ♦ (Rar) Interior. [Var.: coprindere s. f.] – V. cuprinde.

ABECEDAR ~e n. 1) Manual pentru invatarea scrisului si cititului. 2) fig. Carte care cuprinde notiunile elementare intr-un domeniu de activitate. /<lat. abecedarius, fr. abecedaire

ANTECESOR ~i m. Persoana care a precedat pe cineva intr-o functie, intr-un domeniu de activitate; predecesor; premergator. /<it. antecessore, lat. antecessor

BIRUINTA ~e f. Succes deplin obtinut printr-un efort deosebit (intr-o lupta, intr-o competitie sportiva, intr-un domeniu de activitate etc.); victorie; izbanda. [G.-D. biruintei; Sil. -ru-in-ta] /a birui + suf. ~inta

BOBOC ~ci m. 1) Pui de gasca sau de rata. ◊ Toamna se numara ~cii rezultatul unei munci se apreciaza la sfarsit. A paste (sau a pazi) ~cii a pierde timpul in zadar. 2) fig. Floare care abia incepe sa se deschida. 3) fig. Persoana care abia face primii pasi intr-un domeniu de activitate; novice; incepator; debutant. /<ngr. bubuki

BREVIAR ~e n. 1) rel. Carte de rugaciuni citite de preotii si calugarii catolici la diferite ore ale zilei. 2) Lucrare care contine informatia indispensabila unui anumit domeniu de activitate. [Sil. -vi-ar] /<lat. breviarium, fr. breviaire

BULETIN ~e n. 1) Document oficial, prin care se consemneaza sau se confirma ceva. ◊ ~ (de identitate) act oficial care atesta identitatea unei persoane. 2) Informatie oficiala despre evenimente sau chestiuni de actualitate si de interes public. ~ meteorologic. ~ de stiri. 3) Publicatie periodica oficiala, cuprinzand legi, decrete, dispozitii. 4) Publicatie periodica care cuprinde dari de seama, studii scurte si informatii dintr-un anumit domeniu de activitate. 5): ~ de vot imprimat pe care se scrie lista candidatilor la o alegere si prin care alegatorii isi exercita dreptul de vot. /<fr. bulletin

BUSOLA ~e f. 1) Instrument de orientare, constand dintr-un cadran si un ac magnetic mobil, care indica directia nord; compas. ◊ A-si pierde ~a a) a-si pierde dreapta judecata; a se zapaci; a se buimaci; a se nauci; b) a pierde simtul masurii; a-si iesi cu totul din fire. 2) fig. Principiu calauzitor (in viata sau intr-un domeniu de activitate). /<fr. boussole

CAIET ~e n. 1) Fascicul de foi de hartie (alba) legate, folosit, mai ales, pentru scris sau pentru desenat. 2) Publicatie periodica cuprinzand diverse studii, note sau informatii dintr-un anumit domeniu de activitate. ~e filozofice. [Sil. ca-iet] /<fr. cahier

A SE CALIFICA ma calific intranz. 1) A obtine calificare; a capata cunostinte intr-un domeniu de activitate; a se specializa. 2) A obtine dreptul de a concura la o etapa superioara a unei competitii (sportive, culturale etc.). /<lat. qualificare, fr. qualifier

CALIFICARE ~ari f. 1) v. A CALIFICA. 2) Pregatire teoretica si practica intr-un anumit domeniu de activitate profesionala. 3) Etapa eliminatorie intr-un concurs sau intr-o competitie sportiva, in care se selecteaza concurentii. /v. a (se) califica

CAPACITATE ~ati f. 1) Cantitate care poate incapea intr-un recipient. 2) tehn. Proprietate pe care o are un corp sau un sistem de a acumula o cantitate de materie sau de energie. ~ termica. ~ electrica. 3) Posibilitate de a realiza ceva intr-un domeniu de activitate; aptitudine; facultate. ~ de munca. 4) Proprietate de patrundere in esenta lucrurilor; competenta. [G.-D. capacitatii] /<fr. capacite, lat. capacitas, ~atis

CARTE carti f. 1) Scriere tiparita, legata sau brosata in volum. ◊ ~ de capatai lucrare preferata de cineva, absolut indispensabila intr-un domeniu de activitate. 2) fig. Bagaj de cunostinte pe care le poseda cineva; invatatura; studii. ◊ A face ~ a insusi cunostinte. A sti ~ a fi om invatat. A vorbi ca din ~ a vorbi ca un om invatat. A lega ~ea de gard a renunta la invatatura. 3) Document oficial, cu date personale care confirma drepturile unei persoane; carnet. ~ de munca. 4) Bucata de carton de dimensiuni mici, care contine diferite insemnari si serveste la anumite scopuri. ~ de vizita. ~ postala. ~ de joc. 5) inv. Comunicare in scris trimisa cuiva; scrisoare; ravas. A trimite ~. 6) inv. Caiet unde se fac diferite insemnari cu caracter administrativ; registru. ~ de imobil. [G.-D. cartii] /<lat. charta

CALAUZA¹ ~e f. 1) Persoana care conduce un grup de turisti sau de vizitatori, dand explicatiile necesare; ghid. 2) fig. Indrumator (persoana, invatatura, teorie etc.) in viata sau intr-un domeniu de activitate. [G.-D. calauzei; Sil. -la-u-] /<turc. kilavuz, ngr. kalauzis

CODAS ~a (~i, ~e) si substantival Care ramane in urma altora intr-un domeniu de activitate; care se afla printre ultimii.

COFA ~e f. 1) Vas din doage cercuite, cu o singura toarta, avand forma de cilindru sau de trunchi de con, in care se pastreaza apa. ◊ A pune (sau a baga) in ~ pe cineva a) a pune in incurcatura pe cineva; a dezorienta; b) a-si demonstra superioritatea fata de cineva intr-un domeniu de activitate. Ploua (sau toarna) cu ~a ploua tare. 2) (in Moldova medievala) Unitate de masura pentru lichide egala cu aproximativ 1,288 l. /cf. bulg., sb. kofa

COMPARTIMENT ~e n. 1) Cabina intr-un vagon de cale ferata avand banchete pentru mai multe persoane; cupeu. 2) Diviziune dintr-o incapere sau dintr-o mobila. 3) domeniu de activitate; sector. 4) Portiune a unei lucrari scrise; parte. /<fr. compartiment

A CONFERI confer 1. tranz. (premii, decoratii, distinctii, titluri etc.) A acorda drept recompensa pentru succesele obtinute intr-un domeniu de activitate; a decerna. 2. intranz. A discuta asupra unei probleme importante. /<fr. conferer

DEBUT ~uri n. 1) Prima incercare, pe care o face cineva intr-un anumit domeniu de activitate (in special, literara si artistica); inceput de cariera. 2) Lucrare care marcheaza intrarea cuiva intr-o profesiune. /<fr. debut

DEBUTANT ~ta (~ti, ~te) m. si f. Persoana care debuteaza (intr-un domeniu de activitate); novice; incepator. /<fr. debutant

A DECERNA ~ez tranz. (premii, decoratii, distinctii, titluri etc.) A acorda drept recompensa pentru succesele obtinute intr-un domeniu de activitate; a conferi. /<fr. decerner, lat. decernere

A DEFERI defer tranz. 1) (persoane) A trimite spre judecare. ~ justitiei un acuzat. ◊ ~ juramant a depune juramant (in fata judecatii). 2) rar (distinctii, onoruri) A acorda drept recompensa pentru succesele obtinute intr-un domeniu de activitate; a conferi. /<fr. deferer, lat. deferre

A SE DEZANGAJA ma ~ez intranz. 1) (despre forte armate adverse) A inceta o stare de incordare sau o ciocnire. 2) A parasi un domeniu de activitate sau o functie; a se retrage. /<fr. desengager

DICTIONAR ~e n. Lucrare lexicografica care cuprinde cuvintele unei limbi sau ale unui domeniu de activitate, aranjate, de obicei, in ordine alfabetica si explicate in aceeasi limba sau traduse in alta limba. [Sil. -ti-o-] /<fr. dictionnaire, lat. dictionarium

DIRECTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care dirijeaza un domeniu de activitate. Comitet ~. 2) Care determina directia. Semn ~. 3) Care indica o linie de conduita. Idee ~oare. /<fr. directeur, lat. director, ~oris

DOCTOR ~i m. 1) Persoana, cu studii superioare de specialitate, care profeseaza medicina; medic. 2) Grad stiintific superior. 3) Persoana care poseda titlul stiintific superior. ~ in istorie. ~ in filologie. 4) fam. Persoana care vadeste cunostinte profunde intr-un domeniu de activitate. /<lat. doctor, fr. docteur

DOCUMENTATIE ~i f. Ansamblu de documente referitoare la o problema sau la un domeniu de activitate. [Art. documentatia; G.-D. documentatiei; Sil. -ti-e] /<fr. documentation

ELEV eleva (elevi, eleve) m. si f. 1) Persoana care invata intr-o scoala; scolar. 2) Adept si continuator al unei persoane intr-un anumit domeniu de activitate; discipol; ucenic. /<fr. eleve

EMULATIE ~i f. livr. Tendinta de a egala sau de a intrece pe cineva intr-un domeniu de activitate; intrecere. [G.-D. emulatiei] /<fr. emulation, lat. aemulatio, ~onis

EROU ~i m. 1) Persoana care se distinge prin barbatie, vitejie si curaj pe campul de lupta. 2) Persoana care se remarca intr-un domeniu de activitate prin munca si calitati morale inalte. 3) Personaj principal al unei opere literare. ~ul unui roman. 4) Personaj mitic nascut dintr-o fiinta pamanteasca si o zeitate; semizeu. /<fr. heros, lat. heros

EXPERIENTA ~e f. 1) Ansamblu de cunostinte intr-un domeniu de activitate achizitionate in procesul practicii indelungate. Schimb de ~. 2) Rezultat al interactiunii omului cu lumea obiectiva, reflectat in constiinta. 3) Procedeu de cercetare in stiinta constand in provocarea intentionata a unor fenomene, pentru a le studia in anumite conditii; experiment. [G.-D. experientei; Sil. ex-pe-ri-en-ta] /<fr. experience, lat. experientia

EXPERIMENTAT ~ta (~ti, ~te) 1) Care a acumulat experienta intr-un domeniu de activitate. Medic ~. 2) Care a trecut prin greutatile vietii; incercat; calit; otelit. /v. a experimenta

EXPERT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) Specialist cu o pregatire inalta; om care poseda cunostinte fundamentale intr-un anumit domeniu de activitate. 2) Specialist insarcinat de un organ de stat sa faca o expertiza. /<fr. expert, lat. expertus

EXPOZITIE ~i f. 1) Prezentare publica a realizarilor dintr-un domeniu de activitate (arta, agricultura, industrie etc.). 2) Ansamblu de obiecte expuse. 3) Loc sau cladire unde sunt expuse obiecte; salon. 4) Parte a unei opere literare. [G.-D. expozitiei; Sil. -ti-e] /<fr. exposition, lat. expositio, ~onis

FAR ~uri n. 1) Turn construit pe o coasta sau pe o insula, prevazut cu o sursa puternica de lumina in partea superioara, servind drept reper la orientarea navelor si avioanelor in timpul noptii. 2) Dispozitiv de iluminat, instalat in partea din fata a unui vehicul, destinat sa lumineze drumul. 3) fig. Lucru care lumineaza o cale noua. 4) fig. Persoana care se afla in fruntea unui domeniu de activitate, servind drept exemplu demn de urmat. /<fr. phare, lat. pharus

GAZETA ~e f. Publicatie periodica (de obicei cotidiana), care contine stiri si informatii din diferite domenii de activitate (social, economic, politic etc.); ziar; jurnal. ◊ ~ de perete foaie mare de hartie afisata periodic, (in special cu ocazia unei sarbatori), care cuprinde materialele (in manuscris sau dactilografiate) privind activitatea unui colectiv. /<fr. gazette

GENERAL¹ ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu particular, individual) Care se refera la toate cazurile sau la toti indivizii. Observatii ~e. Regula ~a. 2) Care intereseaza pe marea majoritate sau pe toti; la care participa marea majoritate sau toti. Greva ~a. ◊ Repetitie ~a ultima repetitie inaintea unei reprezentatii in public. 3) si substantival Care este propriu tuturor elementelor unei clase; comun. Trasatura ~a. 4) Care cuprinde esentialul. Plan ~. ◊ In ~ luand in consideratie doar cazurile de baza; fara referire la un caz particular. In linii ~e (sau mari) in ansamblu; exceptand detaliile. 5) (in opozitie cu local) Care se extinde peste tot; care cuprinde ceva in intregime. Anestezie ~a. 6) Care poarta toata raspunderea in conducerea unui dome-niu de activitate. Director ~. /<lat. generalis, fr. general

A GERA ~ez tranz. (domenii de activitate, afaceri etc.) A administra in locul (si pe socoteala) altei persoane. /<fr. gerer, lat. gerere

GHID² ~uri n. Lucrare care cuprinde informatii pentru orientare (intr-un muzeu, intr-un oras, intr-un domeniu de activitate etc.); indrumar; indreptar; calauza. /<fr. guide

GONIOMETRU ~e n. Instrument pentru masurarea unghiurilor folosit in diferite domenii de activitate (in topografie, geodezie, cristalografie etc.). /<fr. goniometre

GRAD ~e n. 1) Unitate de masura a mai multor marimi fizice variabile (temperatura, densitate, presiune etc.). ◊ ~ de comparatie categorie gramaticala specifica pentru adjectiv si adverb avand trei aspecte: pozitiv, comparativ si superlativ. ◊ ~ de rudenie raport de apropiere intre rude. 2) Unitate de masura a unghiurilor, a longitudinii si a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de masura; gradatie. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponentilor necunoscutelor unui termen. ~ul unui monom. ◊ Ecuatie de ~ul intai (sau doi) ecuatie a carei necunoscuta este la puterea intai (sau a doua). 5) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru; nivel. ~ de cultura. ◊ In cel mai mare ~ la maximum. In cel mai mic ~ la minimum. 6) Treapta intr-o ierarhie. Diploma de ~ul I. ~ de capitan. 7) Etapa in evolutia unui proces; treapta. 8) Calificare dobandita intr-un domeniu de activitate; titlu. ~ stiintific. /<fr. grade, lat. gradus

IDEAL² ~uri n. 1) Reprezentare sau intruchipare a unui tip perfect. 2) Scop suprem (si greu de atins) catre care tinde cineva in viata sau intr-un domeniu de activitate. [Sil. -de-al] /<lat. idealis, fr. ideal

A SE INITIA ma ~ez intranz. A acumula notiunile initiale (dintr-un domeniu de activitate). [Sil. -ti-a] /<fr. initier, lat. initiare

A INOVA ~ez 1. tranz. (domenii de activitate, sisteme tehnice) A supune unei inovatii. 2. intranz. A face inovatii intr-un anumit domeniu de activitate. /<fr. innover, lat. innovare

INOVATIE ~i f. 1) Descoperire tehnica sau organizatorica care constituie o noutate si este introdusa in practica (pentru a mari productivitatea muncii). 2) Achizitie sau realizare noua (introdusa intr-un domeniu de activitate); noutate. [G.-D. inovatiei] /<fr. innovation, lat. innovatio, ~onis

INSTITUTIE¹ ~i f. Organ sau unitate (de stat) care indeplineste anumite functii (administrative, economice, politice, cultural-educative etc.) sau cuprinde un anumit domeniu de activitate. [G.-D. institutiei; Sil. -ti-e] /<fr. institution, lat. institutio, ~onis

IZBANDA ~zi f. 1) Succes deplin obtinut printr-un efort deosebit (intr-o lupta, competitie sportiva, intr-un domeniu de activitate); biruinta; victorie. 2) Rezultat bun obtinut in urma depunerii unui efort fizic sau intelectual; reusita; succes. /v. a izbandi

A IMBRATISA ~ez tranz. 1) A inconjura cu bratele (pentru a-si demonstra dragostea sau afectiunea); a strange in brate; a cuprinde. 2) fig. (idei, doctrine, teme) A decide sa urmeze, acceptand ca bun. 3) fig. (profesii, ocupatii) A alege drept domeniu de activitate permanenta. 4) fig. (despre lucruri) A contine in sfera sa (in mod global). Romanul acesta ~eaza o multitudine de probleme. 5) fig. A cuprinde dintr-o privire. /in + bratis (brat)

INCEPATOR² ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care face primii pasi intr-un domeniu de activitate; debutant; novice. 2) pop. Om care pune inceputul unei actiuni; initiator. /a incepe + suf. ~ator

INCEPUT ~uri n. 1) v. A INCEPE. 2) Prima realizare intr-un domeniu de activitate; debut. A avut un ~ bun. 3) Parte care incepe sau cu care incepe ceva. ~ul anului. ◊ De la ~ din capul locului; din prima clipa. La ~ a) in stadiul initial; b) mai intai; in primul rand. 4) inv. Punct de plecare; obarsie; origine. A marca ~ul scrisului roman. /v. a incepe

INVATATURA ~i f. 1) Totalitate a tezelor teoretice si a indrumarilor practice intr-un domeniu de activitate; doctrina. 2) Ansamblu de cunostinte acumulate de cineva; studii. 3) Proces de acumulare a cunostintelor intr-o institutie de invatamant. A se afla la ~. Drept la ~. 4) Concluzie dedusa din practica vietii sociale sau individuale; invatamant; lectie. ◊ A-i fi cuiva de (sau spre) ~ a-i servi drept povata pentru a se feri de greseli. [G.-D. invataturii] /a invata + suf. ~atura

LUCEAFAR luceferi m. 1) Stea (foarte) stralucitoare (in special planeta Venus). 2) Personalitate cu calitati deosebite intr-un anumit domeniu de activitate spirituala. /<lat. lucifer

MATERIAL² ~e n. 1) Totalitate de materii prime sau de semifabricate din care se produc diverse obiecte. 2) Produs textil; tesatura; materie. 3) Ansamblu de date (informatii, documente etc.) necesare pentru realizarea unei lucrari literare sau stiintifice. 4) Totalitate de fapte, date sau informatii (referitoare la o anumita problema sau domeniu de activitate). [Sil. -ri-al] /<fr. materiel, lat. materialis

MINISTER ~e n. 1) Organ central al administratiei de stat, care conduce un anumit domeniu de activitate a statului. 2) Institutie care reprezinta acest organ administrativ. 3) Cladirea unde se afla aceasta institutie. /<fr. ministere

NOMENCLATOR ~oare n. Lista sau culegere care cuprinde nomenclatura unui domeniu de activitate, sistematizata dupa anumite criterii. /<fr. nomenclateur, lat. nomenclator

NOTATIE ~i f. 1) v. A NOTA. 2) Sistem de semne grafice conventionale (litere, cifre etc.) adoptat intr-o ramura a stiintei sau intr-un domeniu de activitate. [G.-D. notatiei; Sil. -ti-e-] /<fr. notation, lat. notatio, ~onis

NOVATOR² ~i m. Persoana care introduce si promoveaza idei sau metode noi in-tr-un domeniu de activitate. /<fr. novateur, lat. novator

NOVICE ~e (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care face primii pasi intr-un domeniu de activitate; incepator; debutant. /<fr. novice, lat. novicius

OPERA¹ ~e f. 1) activitate de amploare realizata cu un anumit scop. 2) Lucrare de valoare intr-un anumit domeniu de activitate (literatura, arta, stiinta). 3) Ansamblu de lucrari ale unui om de creatie. 4) la pl. Editie care include toate sau cele mai reprezentative lucrari ale unui autor. [G.-D. operei] /<lat., it. opera

PALMARES ~uri n. 1) Lista in care se inscriu succesele sau victoriile obtinute de cineva intr-un domeniu de activitate. 2) Totalitate a succeselor si victoriilor obtinute intr-un anumit domeniu. /<fr. palmares

PATRIARH ~i m. 1) (folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Slujitor al cultului avand cel mai inalt grad in ierarhia bisericii ortodoxe autocefale. 2) Cap al bisericii ortodoxe intr-o tara. 3) Barbatul cel mai in varsta al unei familii din societatea gentilica. 4) Capetenie a unei ginti. 5) fig. Persoana in etate cu multe merite si cu multi discipoli intr-un domeniu de activitate. [Sil. -tri-arh] /<sl. patrijarhu, ngr. patriarhis

PARINTE ~ti m. 1) Barbat in raport cu copiii sai. 2) la pl. Tata si mama. 3) mai ales la pl. Persoana care apartine generatiilor precedente; stramos; strabun. 4) fig. Persoana care a pus temelia unui domeniu de activitate; intemeietor; fondator. 5) fig. (folosit si ca adresare catre un preot sau un calugar) Indrumator spiritual. /<lat. parens, ~tis

PEPINIERA ~e f. 1) Teren agricol rezervat pentru cultivarea si inmultirea materialului saditor. ~ legumicola. ◊ ~ piscicola rezervor special amenajat pentru producerea puietului de peste. 2) fig. Institutie care pregateste in permanenta specialisti intr-un anumit domeniu de activitate. [Sil. -ni-e-] /<fr. pepiniere

A SE PERFECTIONA ma ~ez intranz. 1) A face sa devina mai bun din punct de vedere calitativ; a apropia de perfectiune; a desavarsi. ~ un mecanism. ~ metodele de diagnosticare. 2) A-si ridica calificarea, acumuland cunostinte noi intr-un domeniu de activitate. [Sil. -ti-o-] /<fr. perfectionner

PERFORMANTA ~e f. 1) Rezultat (deosebit de bun) obtinut de o persoana intr-o competitie sportiva. 2) Succes deosebit obtinut intr-un domeniu de activitate; record. 3) tehn. Indice calitativ de functionare sau de randament (al unui motor, sistem tehnic, al unei masini-unelte etc.). /<fr. performance

PIONIER² ~i m. 1) Colonist care se instaleaza primul intr-un tinut necunoscut pentru a-l valorifica. 2) Militar din trupele speciale de constructii (de drumuri, de fortificatii etc.) necesare operatiilor militare. 3) fig. Deschizator de drumuri intr-un domeniu de activitate umana. [Sil. pi-o-ni-er] /<fr. pionnier, germ. Pionier, rus. pioner

PRACTICA ~ci f. 1) activitate volitiva care vizeaza un rezultat concret; actiune de transformare a lumii. 2) Mod concret de exercitare a unei activitati. ~ca vietii. 3) Ansamblu de metode si procedee aplicate in anumite conditii concrete. 4) Ansamblu de deprinderi concrete dobandite in procesul exercitarii unei profesii sau specialitati; experienta. 5) Proces de aplicare si de verificare intr-un domeniu de activitate a cunostintelor teoretice acumulate prin studiu. [G.-D. practicii] /<germ. Praktik, fr. pratique

PREDECESOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care a precedat intr-un domeniu de activitate, intr-o functie; premergator; antecesor. 2) mai ales la pl. Persoana care a precedat generatia actuala; stramos. /<fr. predecesseur

PREMERGATOR² ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana care a precedat intr-un domeniu de activitate, intr-o functie; predecesor; antecesor. /pre- + mergator

PREMIU ~i n. Recompensa (mai ales in bani) acordata cuiva pentru succese deosebite sau realizari remarcabile intr-un domeniu de activitate. /<lat. praemium

A SE PRICEPE ma pricep intranz. 1) A avea cunostinte suficiente intr-un domeniu de activitate. 2) A da dovada de iscusinta; a fi in stare. /<lat. percipere

PRIMA ~e f. 1) Recompensa (mai ales in bani) acordata cuiva pentru succese deosebite sau realizari remarcabile intr-un domeniu de activitate; premiu. 2) Suma alocata cuiva cu titlu de ajutor, de recompensa sau pentru incurajare intr-o activitate. 3): ~ de asigurare suma ce trebuie s-o plateasca asiguratul asiguratorului. /<fr. prime

PROFAN ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care nu este initiat intr-un domeniu de activitate; nestiutor; ignorant. Sunt ~ in muzica. 2) Care nu respecta ceea ce este considerat de religie drept sfant. 3) Care nu tine de religie; instrainat de religie; lumesc; laic. Arta ~a. /<fr. profane, lat. profanus, ~a, ~um

PROST² proasta (prosti, proaste) si substantival 1) (despre persoane sau despre manifestari ale lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; netot; neghiob; natarau; natang; nerod; tont; stupid; tamp; nauc. ◊ Da in gropi de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ si jumatate foarte prost. A o face pe ~ul a se preface ca-i prost. 2) inv. Care se trage din popor; de jos; de rand. ◊ Soldat ~ soldat fara grad. 3) inv. Care nu stie carte; nestiutor de carte; neinvatat. 4) Care este de calitate inferioara; lipsit de valoare; nesatisfacator; necorespunzator; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situatii, stiri etc.) Care provoaca neplacere, nemultumire; care supara; suparator. ◊ Gluma proasta gluma care nu starneste rasul, ci jigneste. Vorba proasta vorba care insulta. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urat; rau. 7) Care are pregatire slaba intr-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerintelor unei specialitati; necalificat; nepregatit. /<sl. prostu

RAMURA ~i f. 1) Fiecare dintre ramificatiile unei tulpini de planta; ram. 2) Fiecare dintre ramificatiile coarnelor unor animale (cerb, caprior etc.). 3) fig. Diviziune a unui intreg (a unei ape curgatoare, a unei cai de comunicatie, a unui domeniu de activitate etc.); ramificatie. 4) Diviziune a unei discipline stiintifice sau a unei activitati practice; specialitate; bransa. [G.-D. ramurii] /Din ram, ramuri

RECORD ~uri n. 1) Rezultat obtinut in-tr-o competitie sportiva, care depaseste nivelul atins pana atunci. 2) Realizare remarcabila intr-un domeniu de activitate; performanta. ◊ A bate ~ul a atinge treapta cea mai inalta (in ceva) /<fr. record

A SE RETRAGE ma retrag intranz. 1) A se intoarce, mergand spre locul de pornire. 2) A se da deoparte; a se duce intr-o parte. 3) A pleca, parasind un loc. 4) (despre armate) A da inapoi in fata inamicului. 5) A parasi un domeniu de activitate sau o functie. 6) A se departa de tumultul vietii, traind in singuratate; a se pustnici; a se inchide; a se izola. ~ la tara. 7) (despre ape) A reintra in albie (dupa revarsare). 8) (despre mare) A fi in reflux. /re- + a trage

REVOLUTIE¹ ~i f. 1) Etapa a dezvoltarii in care se produc transformari sociale profunde in toate domeniile vietii. 2) filoz. Actiune organizata si condusa de o clasa progresista (care antreneaza la lupta masele populare), avand adesea ca rezultat o schimbare radicala a vietii economice, sociale si politice. 3) Schimbare radicala intr-un domeniu de activitate (in stiinta, tehnica, arta etc.). [G.-D. revolutiei; Sil. -ti-e] /<fr. revolution, lat. revolutio, ~onis, germ. Revolution

REVOLUTIONAR¹ ~a (~i, ~e) 1) Care tine de revolutie; propriu revolutiei. Situatie ~a. 2) Care este orientat spre infaptuirea unei revolutii. Miscare ~a. 3) Care este stabilit de revolutie; menit sa consolideze biruinta revo-lutiei. Grup ~. 4) fig. Care revolutioneaza un domeniu de activitate. Transformari ~e in productie. [Sil. -ti-o-] /<fr. revolutionnaire

REVOLUTIONAR² ~i m. 1) Adept al unei revolutii. 2) Persoana care participa la o revolutie. 3) Persoana care a initiat o trans- formare radicala intr-un domeniu de acti-vitate. [Sil. -ti-o-] /<fr. revolutionnaire

SECTOR² ~oare n. 1) Subdiviziune administrativ-teritoriala intr-un oras. 2) domeniu de activitate; compartiment. ~ economic. 3) Zona de actiune a unei unitati militare. /<fr. secteur, lat. sector, germ. Sektor

SLUJITOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) inv. Persoana angajata pentru a sluji cuiva, indeplinind anumite munci. 2) fig. Persoana care lucreaza cu devotament intr-un domeniu de activitate. ~ al artei. /a sluji + suf. ~tor

SOMITATE ~ati f. Persoana cu merite deosebite intr-un anumit domeniu de activitate, care se bucura de un mare prestigiu. /<fr. sommite

A SE SPECIALIZA ma ~ez intranz. 1) A capata cunostinte intr-un domeniu de activitate; a deveni specialist; a se califica. 2) (despre intreprinderi sau despre institutii) A se orienta spre o activitate ingusta. /<fr. specialiser

STAGIAR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de stagiu; propriu stagiului. 2) si substantival (despre persoane) Care isi face stagiul intr-un domeniu de activitate. [Sil. -gi-ar] /<fr. stagiaire

STIL¹ ~uri n. 1) Mod specific de exprimare si prezentare artistica a realitatii intr-un anumit domeniu (in diferite perioade de timp). ~ in pictura. ~ in arhitectura. ~ clasic. ~ gotic. ~ national. 2) Ansamblu de procedee folosite intr-un domeniu de activitate. ~ de conducere. ~ de inot. 3) Totalitate a mijloacelor de limba specifice unui anumit domeniu de activitate, unui anumit mediu sau unui anumit grup de vorbitori. ~ publicistic. ~ stiintific. ~ familiar. /<fr. style, lat. stylus, ngr. stylos

SCOALA scoli f. 1) Institutie de invatamant elementar. 2) Institutie de invatamant specializata. ~ muzicala. 3) Cladire unde se afla aceasta institutie. 4) Totalitate a institutiilor de invatamant de toate treptele; sistem de invatamant. ◊ ~ superioara denumire comuna pentru intreg sistemul de invatamant superior. 5) fig. Proces de acumulare a cunostintelor dintr-un domeniu. A face ~. 6) Curent intr-un domeniu de activitate, avand mai multi adepti. ~a flamanda. [G.-D. scolii] /<sb. skola, pol. szkola

TALENT ~e n. 1) Aptitudine deosebita cu care este inzestrat cineva; dar. ◊ De ~ a) talentat; inzestrat; dotat; b) care vadeste talent; de virtuozitate. 2) Persoana inzestrata cu capacitati deosebite intr-un domeniu de activitate creatoare. /<lat. talentum, fr. talent, germ. Talent

TATA tati m. 1) (si cuvant de adresare) Barbat considerat in raport cu copiii sai. ◊ ~ bun tata adevarat. ~-socru tatal sotului sau al sotiei, privit in raport cu nora sau cu ginerele. ~ mare, ~-mosu bunic. Din ~ in fiu din generatie in generatie. 2) Barbat de varsta aproximativ egala cu a unui parinte. 3) (si ca termen de adresare a unui tanar catre un om mai in varsta) Barbat respectat si apropiat cuiva. 4) pop. Persoana care a initiat un domeniu de activitate sau o realizare importanta. 5) Persoana care protejeaza pe cineva sau ii acorda un sprijin. 6) (in religia crestina) Creator a tot ce exista; Dumnezeu. ◊ ~l nostru numele unei rugaciuni la crestini. (A sti) ca (pe) „~l nostru” a sti (ceva) foarte bine; a sti pe de rost. [Art. tata; G.-D. tatei, lui tata] /<lat. tata

TANAR ~a (tineri, tinere) 1) si substantival (despre persoane) Care inca nu este matur; neajuns la maturitate; june. ~a generatie. 2) Care exista de putin timp; aflat la inceputul existentei sau dezvoltarii. Livada ~a. Cal ~. ◊ De ~ a) din tinerete; b) de timpuriu. Tineri casatoriti (sau insuratei) soti uniti de curand prin casatorie. 3) fig. Care este la inceput de cale (intr-un domeniu de activitate). ~ specialist. /<lat. tener

TEHNICA ~ci f. 1) Totalitate a uneltelor si a mijloacelor de munca, perfectionate in cursul dezvoltarii istorice a omenirii, care permit obtinerea de bunuri materiale. 2) Ansamblu de procedee si deprinderi folosite intr-un anumit domeniu de activitate. ~ de interpretare muzicala. 3) Totalitate a masinilor, mecanismelor si aparatelor aflate in intrebuintare. ◊ ~ de lupta totalitate a mijloacelor de lupta cu care sunt dotate fortele armate ale unei tari. [G.-D. tehnicii] /<fr. technique, lat. tehnicus

TEHNICIAN ~ana (~eni, ~ene) m. si f. 1) Specialist in tehnica. 2) Persoana care stapaneste la perfectie o anumita tehnica intr-un domeniu de activitate. [Sil. -ci-an] /<fr. technicien

TEHNICISM n. Tendinta de a folosi (in mod exagerat si mecanic) procedeele tehnice intr-un domeniu de activitate, neglijand partea teoretica. /tehnic + suf. ~ism

TEREN ~uri n. 1) Intindere de pamant (delimitata in functie de relief); portiune de pamant. ◊ A pregati ~ul a face lucrari pregatitoare inainte de a intreprinde ceva. A sonda (sau a pipai, a tatona) ~ul a cerceta imprejurarile (inainte de a intreprinde ceva) pentru a-si asigura reusita. A castiga ~ a progresa intr-o actiune, reusind putin cate putin. A parasi ~ul a ceda; a se da batut. 2) Sol dintr-o portiune a scoartei terestre, conside-rat din punct de vedere al naturii sale. ~ argilos. 3) Suprafata de pamant special amenajata in vederea anumitelor lucrari sau activitati. 4) fig. domeniu de activitate; sfera de preocupari. ◊ Pe ~ la fata locului; la locul de munca. /<fr. terrain

TERMEN² ~i m. 1) Unitate normativa cu sens delimitat care desemneaza o notiune proprie unui anumit domeniu de activitate. 2) Cuvant sau expresie proprii unui vorbitor. ◊ A fi in ~i buni (sau rai) cu cineva a fi in relatii bune (sau rele) cu cineva. /<lat. termen, ~inis, fr. terme

TERMINOLOGIE ~i f. 1) Totalitate a termenilor speciali folositi in stiinta, tehnica sau in alt domeniu de activitate. ~ stiintifica. 2) lingv. Compartiment al lexicologiei care se ocupa cu studiul termenilor. [G.-D. terminologiei] /<fr. terminologie

TITLU² ~ri n. 1) Nume acordat de autor operei sale sau unei parti a acesteia, care indica tema tratata. ◊ Cu ~ de ... cu caracter de ... 2) la pl. Traducere a dialogului imprimata sub imaginea unui film vorbit intr-o limba straina. 3) Calificare obtinuta (intr-un domeniu de activitate). ~ de campion. ~ stiintific. 4) Nume calificativ. ~ de prieten. 5) Denumire onorifica (desemnand o demnitate, un rang sau o functie inalta). ~ de conte. 6) Act juridic al unui drept. ~ de mostenire. /<lat. titlus, sl. titlo, ngr. titlos, fr. titre

TRIMIS ~si m. 1) Persoana imputernicita cu o misiune speciala; delegat. 2) Reprezentant diplomatic, inferior ca rang ambasadorului. ◊ ~ extraordinar diplomat cu rang de ministru plenipotentiar. 3) fig. Adept si propagator al ideilor cuiva intr-un domeniu de activitate. /v. a trimite

UCENIC ~ci m. 1) Persoana care invata o meserie sub conducerea unei alte persoane calificate. 2) Adept si continuator al cuiva intr-un anumit domeniu de activitate; discipol. /<sl. uteniku

UCENICIE ~i f. 1) Insusire a unei meserii sau a cunostintelor dintr-un domeniu de activitate sub indrumarea unui mester. A face ~. 2) Timp petrecut in calitate de ucenic. /ucenic + suf. ~ie

URIAS¹ ~i m. 1) (in basme) (in opozitie cu pitic) Personaj imaginat ca fiind neobisnuit de inalt si inzestrat cu o forta fizica fantastica. 2) fig. Persoana dotata cu capacitati exceptionale intr-un domeniu de activitate; titan. [Sil. -ri-as] /<ung. orias

VECHI veche (vechi) 1) (in opozitie cu nou) Care este facut demult; care este in intrebuintare de mult timp. Oras ~. Haina veche. Cuvant ~. ◊ Vorba veche vorba din batrani; proverb. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anilor trecuti. Grau ~. Cartofi ~. ◊ Vin ~ vin avand calitati deose-bite, datorita pastrarii indelungate. 3) (despre alimente, medicamente etc.) Care si-a pierdut proprietatile pozitive; alterat; stricat. Carne veche. 4) (despre persoane) Care este cunoscut de multa vreme. Prieten ~. Colaborator ~. ◊ Lumea veche a) lume care a existat in antichitate; b) oranduire sociala perimata. 5) ( mai ales despre specialisti) Care are experienta bogata intr-un domeniu de activitate; care activeaza de multa vreme. Medic ~. 6) Care vine din vechime; ramas din batrani; batranesc. Idee veche. Metode ~. /<lat. veclus

VEDETA¹ vedete f. 1) Artist vestit (mai ales de teatru, cinema); stea. 2) fig. Persoana care se impune in mod intentionat intr-un domeniu de activitate. /<fr. vedette

VIITOR² n. 1) Timpul care vine; perioada care succede prezentului. ~ul va demonstra adevarul. ◊ Pe (sau in) ~ de acum inainte. 2) Situatie care urmeaza sa existe. ◊ (Plin) de ~ (sau cu ~) care are perspective mari intr-un anumit domeniu de activitate. A avea ~ a avea sanse sigure de supravietuire in timp. /a veni + suf. ~tor

VOCABULAR ~e n. 1) Totalitate a cuvintelor dintr-o limba; lexic. 2) Totalitate a cuvintelor specifice unui anumit domeniu de activitate (stiinta, arta, tehnica etc.). 3) Dictionar succint sau specializat. 4) Tota-litate a cuvintelor folosite efectiv de o anumita persoana; limbaj. /<fr. vocabulaire, lat. vocabularium, it. vocabulario

ZIAR ~e n. Publicatie periodica (de obicei cotidiana), care contine stiri si informatii actuale din diferite domenii de activitate (sociala, economica, politica etc.); jurnal; gazeta. [Sil. zi-ar] /Din zi + suf. ~ar

COD s.n. 1. Culegere de legi dintr-un anumit domeniu al dreptului. ◊ Codul muncii = ansamblu de norme care reglementeaza raporturile de munca. ♦ (Fig.) Culegere de norme referitoare la un anumit domeniu de activitate. 2. Sistem de simboluri (semne) care este folosit ca sa reprezinte si sa transmita informatii (mesaje). 3. (Biol.) Codul genetic = sistem natural prin care se inregistreaza, se conserva si se transmite informatia ereditara. [< fr. code, cf. lat. codex].

DOCUMENTATIE s.f. Totalitatea informatiilor, a documentelor cu privire la o anumita problema sau la un anumit domeniu de activitate. [Gen. -iei, var. documentatiune s.f. / cf. fr. documentation].

RESTAURATIE s.f. (In gastronomie) Cuvant recent, utilizat tot mai frecvent in literatura de specialitate in locul sintagmei alimentatie publica, pentru domeniul de activitate cuprinzand productia culinara (pregatirea preparatelor culinare, de patiserie si de cofetarie) si desfacerea acestora, precum si a bauturilor (servirea pentru consumul pe loc sau livrarea la comanda, in afara localului), activitate desfasurata in cadrul unor unitati economice specializate. – Din fr. restauration.

REPARTIZA vb. I. tr. 1. A distribui, a imparti. 2. A pune pe cineva intr-un anumit loc sau domeniu de activitate; a numi. [Cf. fr. repartir, it. ripartire].

VOCABULAR s.n. 1. Totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. ◊ Vocabular activ = totalitatea cuvintelor folosite in mod curent de cineva; vocabular pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii nu le utilizeaza decat accidental. 2. Totalitatea cuvintelor intrebuintate de un scriitor, de un individ sau folosite intr-un text sau intr-un anumit domeniu de activitate. 3. Dictionar mic, restrans ca numar de cuvinte; glosar. [< fr. vocabulaire, cf. lat. vocabulum – cuvant].

COMPUTERIZA vb. tr. 1. a prelucra cu ajutorul computerului. 2. a introduce computerul in diverse domenii de activitate. (<engl. computerize)

ALMANAH s.n. 1. Publicatie periodica, de obicei anuala, care, pe langa indicatii astronomice si meteorologice, cuprinde date diverse, texte literare si artistice etc. 2. Publicatie periodica care cuprinde cu precadere articole dintr-un anumit domeniu de activitate. [Pl. -huri. / < fr. almanach, cf. lat.med. almanachus < ar. al-manakh – prezicere].

VICTORIE s.f. 1. Biruinta, izbanda (intr-un razboi, intr-o lupta etc.). 2. Succes obtinut impotriva unui rival. 3. Biruinta a unei idei, a unui principiu etc. ♦ Rezultat deosebit obtinut intr-un domeniu de activitate. [Gen. -iei. / < lat. victoria].

COMPARTIMENT s.n. 1. Parte dintr-un spatiu impartit in mai multe subunitati, separata cu pereti despartitori etc.; despartitura. ♦ Diviziune obtinuta prin impartirea unei suprafete plane. 2. Sfera, sector, domeniu (de activitate). [Pl. -te. / cf. fr. compartiment, it. compartimento].

DILETANTISM s.n. Faptul de a fi diletant. ♦ (Peior.) Lipsa de pregatire si de seriozitate intr-un domeniu de activitate; superficialitate. [Cf. fr. dilettantisme].

DOCUMENTARIST, -A s.m. si f. 1. Persoana care se ocupa cu documentarea, cu informarea stiintifica referitoare la o problema sau la un domeniu de activitate. 2. Autor de filme documentare. [Cf. fr. documentariste].

LAUREAT s.m. si f. 1. (La romani) Invingator in competitii caruia i se decerna in semn de cinstire o cununa de lauri. 2. Cel care a obtinut un inalt premiu pentru meritele sale intr-un domeniu de activitate. [Pron. la-u-re-at. / < fr. laureat, cf. lat. laureatus].

PERSONALITATE s.f. 1. Ceea ce caracterizeaza o persoana si o deosebeste de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. ♦ (Jur.) Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 2. Om de seama, important, persoana cu calitati si merite deosebite intr-un domeniu de activitate (stiinta, arta, viata social-politica etc.). 3. (Rar; la pl.) Cuvinte jignitoare, aluzii tendentioase la adresa cuiva. [Pl. -tati. / cf. fr. personnalite, it. personalita].

PREMIU s.n. Recompensa acordata cuiva pentru merite sau succese deosebite intr-un domeniu de activitate. [Pron. -miu. / < lat. praemium, cf. it. premio].

RESORT¹ s.n. Sector, domeniu de activitate; (p. ext.) persoanele care reprezinta acest sector. ♦ Autoritate de resort = autoritate in competenta careia intra rezolvarea unei probleme. [Pl. -oarte, -orturi. / < fr. ressort < ressortir – a fi din aceeasi jurisdictie].

SOMITATE s.f. Om cu renume mare, capacitate necontestata intr-un anumit domeniu de activitate. [< fr. sommite, cf. lat.t. summitas].

STAGIAR, -A adj. Referitor la stagiu. // adj., s.m. si f. (Persoana) care-si face stagiul (intr-un domeniu de activitate). [Pron. -gi-ar. / < fr. stagiaire].

TEHNICISM s.n. Tendinta de a folosi in mod exagerat si mecanic procedeele tehnice caracteristice unui domeniu de activitate, neglijand tezele teoretice. [< tehnic + -ism, cf. rus. tehnitizm].

TEREN s.n. 1. Intindere de pamant. ♦ A sonda terenul = a examina cu atentie situatia sau imprejurarile inainte de a intreprinde ceva; a se informa. ♦ Sol. ♦ Loc, regiune. 2. (Geol.) Totalitatea formatiilor geologice dintr-o portiune a scoartei terestre. 3. (Fig.) domeniu de activitate, de preocupari. ♦ Pe teren = la fata locului; la locul de munca. [< fr. terrain].

ALMANAH s. n. 1. publicatie anuala care, pe langa indicatii astronomice si meteorologice, cuprinde date diverse, texte literare si artistice etc. 2. publicatie periodica cu articole dintr-un anumit domeniu de activitate. (< fr. almanach, lat. almanachus)

BENEDICTIN, -A I. s. m. f. calugar(ita) dintr-un ordin catolic, care a desfasurat o sustinuta activitate in domeniul constructiilor. ♦ munca de ~ = munca intelectuala minutioasa si de lunga durata. II. adj. 1. care apartine benedictinilor. 2. (fig.) laborios, harnic, muncitor. (< fr. benediction)

BRANSA s. f. ramura, specialitate, domeniu de activitate. (< fr. branche)

COMPARTIMENT s. n. 1. incapere dintr-un spatiu impartit in mai multe subunitati, separata cu pereti despartitori etc. ◊ diviziune obtinuta prin impartirea unei suprafete plane. 2. sfera, sector, domeniu (de activitate). (< fr. compartiment)

COOPERATIE s. f. 1. cooperare. ◊ forma de organizare a muncii in care mai multe persoane participa in comun, cu mijloace de productie proprii, la acelasi proces de munca sau la diverse procese ale muncii legate intre ele. 2. sistemul cooperativelor dintr-un anumit domeniu de activitate. (< fr. cooperation)

DOCUMENTARE s. f. 1. actiunea de a (se) documenta. 2. stiinta inregistrarii, clasarii si conservarii cunostintelor referitoare la o problema sau la un domeniu de activitate, pentru a le tine la dispozitia celor interesati. (< documenta)

DOCUMENTATIE s. f. totalitatea informatiilor, a documentelor cu privire la o anumita problema sau la un anumit domeniu de activitate. (< fr. documentation)

GRANT GRENT/ s. n. suma de bani acordata pentru un anumit program sau proiect in diverse domenii de activitate. (< engl. grant)

INVATAMA'NT. s. n. 1. proces de instruire si educare in scoala. ◊ (p. ext.) sistemul institutiilor scolare dintr-o tara. 2. domeniu de activitate a cadrelor didactice. 3. (pl.) concluzie trasa dintr-o experienta, dintr-un eveniment etc. (dupa fr. enseignement)

LAUREAT, -A adj., s. m. f. 1. (la romani) invingator in competitii, caruia i se decerna in semn de cinstire o cununa de lauri. 2. (persoana, colectiv) care a obtinut un inalt premiu pentru merite deosebite intr-un domeniu de activitate. (< fr. laureat, lat. laureatus)

LEXICON s. n. opera lexicografica cuprinzand cuvintele unei limbi, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc. ◊ dictionar tehnic sau enciclopedic, cuprinzand cunostinte de orientare din anumite domenii. (< lat., fr. lexicon, gr. lexikon)

MAESTRU, -A I. s. m. f. 1. persoana cu calitati exceptionale si contributii valoroase intr-un anumit domeniu de activitate. ◊ creator al unei scoli sau al unui curent. ♦ ~ al sportului = titlu care se acorda cuiva pentru merite deosebite intr-o ramura sportiva. ◊ termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale. 2. (in trecut) profesor de lucru de mana, de muzica, desen, gimnastica etc. ◊ nume dat antrenorilor din atletica grea (box, lupte, haltere). 3. titlu ierarhic in anumite organizatii militare, politice, religioase. ♦ ~ de ceremonii = persoana insarcinata sa dirijeze, dupa protocol, desfasurarea unei solemnitati. II. s. n. registru de contabilitate continand conturile sintetice, in care se inscriu operatiile economice si financiare grupate dupa natura lor. III. adj. (mar.) cuplu ~ = cea mai lata parte a unei nave. (< it. maestro)

NORMA vb. tr. 1. a stabili norma de munca pentru un anumit domeniu de activitate. ◊ a stabili cantitatea de materie prima, de combustibil etc. necesara. 2. a supune unei norme (1). (< norma)

PERSONALITATE s. f. 1. ceea ce caracterizeaza o persoana, deosebind-o de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. 2. individul uman sub raportul dezvoltarii depline si al valorificarii sociale a insusirilor persoanei. 3. (jur.) calitatea de subiect cu drepturi si obligatii. ♦ ~ juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 4. om de seama, important, persoana cu calitati si merite deosebite intr-un domeniu de activitate. ♦ ~ istorica (sau politica) = conducator a carui activitate exercita o influenta puternica asupra desfasurarii evenimentelor istorice; cultul ~atii = tendinta de a acorda unei personalitati calitati de infailibilitate, un rol exagerat si exclusiv in faurirea istoriei. (< fr. personnalite, germ. Personalitat)

POLITIC, -A I. adj. referitor la politica. ♦ nivel ~ = grad de pregatire a cuiva in probleme de politica generala; orientare justa in astfel de probleme; om ~ = cel care isi desfasoara activitatea in domeniul politicii (II, 1); drepturi ce = drepturi referitoare la participarea cetatenilor la viata obsteasca si la conducerea treburilor societatii II. s. f. 1. activitate a claselor, a grupurilor sociale in raport cu statul, determinata de interesele si de scopurile lor; activitate a organelor puterii si conducerii de stat in domeniul treburilor publice interne si externe. 2. tactica, comportare, abilitate folosita de cineva pentru a-si atinge scopul. (< fr. politique, lat. politicus, gr. politikos, /II/ politike)

PREMIU s. n. distinctie, recompensa acordata cuiva pentru merite sau succese deosebite intr-un domeniu de activitate. (< lat. praemium)

REPARTIZA vb. tr. 1. a distribui, a imparti. 2. a pune pe cineva intr-un anumit loc sau domeniu de activitate; a numi. (dupa fr. repartir)

RESORT s. n. 1. arc de masina, de ceas etc. 2. (fig.) sursa de energie fizica sau morala; suport moral, imbold. 3. sector, domeniu de activitate. ♦ autoritate de ~ = autoritate in competenta careia intra rezolvarea unei probleme. (< fr. ressort, germ. Resort)

SECULARIZA vb. tr. 1. a scoate din proprietatea sau competenta bisericii bunuri, domenii de activitate sau valori culturale, trecandu-le in patrimoniul statului. 2. a reda vietii laice persoane care au apartinut vietii ecleziastice. (< fr. seculariser)

SOMITATE s. f. persoana cu renume, cu capacitate necontestata intr-un anumit domeniu de activitate. (< fr. sommite)

STIL¹ s. n. I. 1. totalitatea particularitatilor caracteristice unei structuri, civilizatii, epoci, activitati etc. 2. conceptie si mod de exprimare specifice unei arte sau unui artist, unui curent, unei epoci, unei scoli artistice nationale etc. 3. totalitatea particularitatilor lingvistice, componistice etc. de exprimare a unui continut concret proprii unui scriitor, unui compozitor, unei opere, unui gen etc. ♦ ~ functional = varietate a limbii literare, intr-un anumit domeniu de activitate. ◊ maniera, mod personal in care un scriitor, un compozitor utilizeaza mijloacele de expresie. 4. mod, fel de a fi, de a se comporta, de a actiona. ♦ in ~ mare = care este realizat cu mijloace deosebit de mari. II. ~ calendaristic = denumire pentru cele doua sisteme de calendar; iulian si gregorian. III. instrument de metal sau de os ascutit la varf, cu care se scria in antichitate pe tablite cerate. IV. (bot.) parte a pistilului aflata deasupra ovarului, care poarta stigmatul. (< fr. style, lat. stilus)

TEHNICISM s. n. tendinta de a folosi in mod exagerat si mecanic procedeele tehnice caracteristice unui domeniu de activitate, neglijand tezele teoretice de la baza lor. (< rus. tehnitizm)

TELEFICA vb. tr. a introduce televiziunea in diverse domenii de activitate. (< tele² + /electri/fica)

TEREN s. n. 1. intindere de pamant. ♦ a sonda (sau a tatona) ~ ul = a examina cu atentie situatia sau imprejurarile inainte de a intreprinde ceva; a se informa; a castiga (sau a pierde) ~ = a avansa pas cu pas (sau a da inapoi) intr-o actiune; a parasi ~ ul = a ceda, a se da batut. ◊ sol. ◊ loc, regiune. 2. spatiu amenajat pentru sporturi si recreare. 3. totalitatea formatiilor geologice dintr-o portiune a scoartei terestre. 4. loc unde se desfasoara o activitate, unde are loc o actiune. 5. (fig.) domeniu de activitate, de preocupari. ♦ pe ~ = la fata locului; la locul de munca. (< fr. terrain)

UNIVERS s. n. 1. lumea in totalitatea ei, nemarginita in timp si in spatiu, infinit de variata in ceea ce priveste formele pe care le ia materia in procesul dezvoltarii ei; cosmos. 2. lumea locuita; globul terestru. 3. cerc ingust al vietii cuiva; mediu in care se traieste. 4. camp, domeniu de activitate, de preocupari. 5. populatie in cadrul unei operatii statistice. (< fr. univers, lat. universum)

VICTORIE s. f. 1. biruinta, izbanda (intr-un razboi). 2. succes impotriva unui rival; reusita intr-o competitie. 3. biruinta a unei idei, a unui principiu etc. ◊ rezultat deosebit obtinut intr-un domeniu de activitate. (< lat. victoria)

VOCABULAR s. n. 1. totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. ♦ ~ activ = totalitatea cuvintelor folosite in mod curent de cineva; ~ pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii nu le utilizeaza decat accidental. ◊ totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, a unui domeniu de activitate, a unui stil, scriitor etc. 2. dictionar de proportii reduse; glosar. 3. (inform.) multime de simboluri cu care se pot forma cuvinte. (< fr. vocabulaire, lat. vocabularium)

ACOLIT, acoliti, s. m. 1. Persoana care urmeaza, care ajuta pe cineva (intr-o actiune, intr-un domeniu de activitate). ♦ Partas la uneltiri si actiuni criminale. 2. Slujitor din clerul inferior, azi numai in biserica romano-catolica. – Fr. acolyte.

ALMANAH, almanahuri, s. n. 1. Calendar care cuprinde si material beletristic sau date de popularizare din diferite domenii ale stiintei. 2. Publicatie periodica cuprinzand articole dintr-un anumit domeniu de activitate. – Fr. almanach (lat. lit. almanachus).

BRANSA, branse, s. f. Ramura, specialitate, domeniu de activitate (in meserii, negot etc.). ◊ Loc. adj. De bransa = de meserie; specialist. – Fr. branche.

CALIFICA, calific, vb. I. 1. Refl. si tranz. A dobandi sau a ajuta sa dobandeasca un nivel adecvat de pregatire intr-un domeniu de activitate (impreuna cu recunoasterea oficiala a acestei pregatiri). 2. Refl. A obtine (in urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapa superioara intr-o competitie sau intr-o proba sportiva. 3. Tranz. A arata ca o fiinta sau un lucru are o anumita calitate; a caracteriza printr-un cuvant. – Fr. qualifier (lat. lit. qualificare).

CALIFICAT, -A, calificati, -te, adj. 1. Care are sau cere o pregatire speciala intr-un anumit domeniu de activitate. 2. (In expr.) Furt calificat = furt savarsit in anumite conditii prevazute de lege, intr-un anumit loc si de catre anumite persoane (si care agraveaza pedeapsa). – V. califica.

ACOLIT, -A, acoliti, -te, s. m., s. f. 1. S. m. si f. Persoana care urmeaza, care ajuta pe cineva (intr-o actiune, intr-un domeniu de activitate); persoana care urmeaza indeaproape ideile cuiva. ♦ Partas, complice la o uneltire (criminala). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, avand atributii legate de cult. – Din fr. acolyte.

I.B.M. (International Business Machines [intərnæʃənl biznis məʃi:nz]), societate americana, fundata in 1911, pentru explorarea brevetelor lui Hermann Hollerith, inventatorul masinii cu cartela perforata. In 1924, Thomas J. Watson a extins domeniul de activitate si i-a dat numele actual. In prezent, unul dintre liderii mondiali in domeniile informaticii si biroticii.

CONCURENTA (‹ fr.) s. f. 1. Rivalitate, lupta dusa cu mijloace economice (reducerea pretului de cost, lansarea de produse noi, cumparari de actiuni etc.) si extraeconomice (spionaj industrial, actiuni de sabotaj etc.) intre producatori sau comercianti, monopoluri, tari etc. pentru producerea si desfacerea unor marfuri, acapararea unor piete si obtinerea de profituri mari. ◊ C. neloiala = infractiune care consta in fabricarea si punerea in circulatie a unor produse care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, precum si aplicarea pe produsele puse in circulatie a unor mentiuni false privind brevetele de inventie sau in folosirea unor nume comerciale ori a denumirilor organizatiilor de comert sau industrie in scopul de a induce in eroare pe beneficiari. ◊ Libera c. = c. intre intreprinzatorii privati, neingradita de organizatii monopoliste, de stat etc. 2. Intrecere, rivalitate intr-un domeniu de activitate; competitie.

CORNESCU, Traian Hagi (1885-1965), pictor, grafician, scenograf roman. Bogata activitate in domeniul scenografiei la Teatrul National din Bucuresti si Teatrul Giulesti („Visul unei nopti de vara” si „Femeia indaratnica” de Shakespeare, „Gaitele” de Al. Kiritescu).

CULEA, Apostol D. (1882-1949, n. Suditi, jud. Ialomita), pedagog si publicist roman. activitate in domeniul culturii populare, propagarii stiintei la sate („Literatura copiilor si sezatorile cu copii”, „Scoli si cursuri taranesti”, in colab.).

INAUGURA, inaugurez, vb. I. Tranz. A deschide in mod solemn activitatea unui asezamant, a unei expozitii, a unui local etc.; p. gener. a marca inceputul intr-o activitate; intr-un domeniu. ♦ Spec. A dezveli (in mod solemn) un monument. Din fr. inaugurer, lat. inaugurare.

INDUSTRIE, industrii, s. f. 1. Ramura a productiei materiale si a economiei nationale, in cadrul careia au loc, pe scara larga, activitatile de exploatare a bunurilor naturale si de transformare a acestora, precum si a altora, in mijloace de productie si in bunuri de consum. 2. (Cu determinari) Subdiviziune a industriei (1), cuprinzand un domeniu limitat de activitate. Industrie textila. Industrie extractiva. – Din fr. industrie, lat. industria.

SEZON, sezoane, s. n. Perioada de timp a anului corespunzand aproximativ unui anotimp. ♦ Perioada a anului caracterizata prin aparitia anumitor fenomene sau printr-o intensa activitate in unele domenii; timp al anului potrivit pentru a intreprinde anumite actiuni conditionate de caracteristicile anotimpului. Sezon de bai. ◊ Loc. adj. De sezon = propriu, potrivit unui anumit sezon; fig. de actualitate. – Din fr. saison.

PIONIER, -A, pionieri, -e, subst. 1. S. m. si f. (Iesit din uz) Membru al organizatiei de masa a elevilor de 7-14 ani, care avea ca scop educarea comunista a elevilor. 2. S. m. si f. Persoana care face parte dintr-un grup (de colonisti sau de emigranti) care pune bazele unei vieti civilizate intr-un tinut nelocuit. ♦ Fig. Persoana care lucreaza cea dintai intr-un domeniu nou, inca necercetat, care pune bazele unei metode noi, unei activitati noi; deschizator de drumuri intr-un domeniu oarecare de activitate. 3. S. m. Militar care face parte dintr-o unitate de geniu pregatita special pentru a executa constructiile necesare operatiilor militare, barajele de mine etc. [Pr.: pi-o-ni-er. – Var.: (pop.) pioner, -a subst.] – Din fr. pionnier, germ. Pionier, (1) rus. pioner.

NEGOT, (rar) negoturi, s. n. 1. activitate economica (in domeniul particular) privind circulatia marfurilor, vanzarea si cumpararea lor; schimb de produse sub forma de vanzare-cumparare; negustorie, comert (particular). ♦ Tranzactie comerciala; targ, invoiala. 2. (Inv. si pop.; concr.) Marfa. – Lat. negotium.

TARAM, taramuri, s. n. (Pop. si fam.) 1. Tinut, regiune, meleag. ◊ (In basme) Celalalt (sau alt) taram = regiune indepartata (subpamanteana), dincolo de lumea reala, populata de fiinte mitice. ♦ (Rar) Intindere de teren. 2. domeniu, sfera de activitate. – Cf. tc. tarim „locuinta”, magh. terem „sala mare”.

A ACTIVA ~ez 1. intranz. A desfasura o activitate (asidua). ~ in domeniul stiintei. 2. tranz. (procese, actiuni etc.) A face sa devina (mai) intens; a intensifica; a activiza; a intari. /<fr. activer

CHEMARE ~ari f. 1) v. A CHEMA. 2) Text oficial care contine un indemn la o actiune; proclamatie. 3) fig. Atitudine deosebita pentru un domeniu anumit de activitate. /v. a chema

SERVICIU ~i n. 1) Munca efectuata in timpul unei activitati; slujba. ◊ A fi (sau a se pune) in ~ul cuiva (sau a ceva) a servi unei persoane sau unei cauze. A face cuiva un ~ a ajuta pe cineva. A face un prost (sau un rau) ~ cuiva a pricinui cuiva un rau, o neplacere (neintentionat). A intra in ~ a se angaja la lucru. (A fi) de ~ a indeplini insarcinari speciale la locul de munca. 2) domeniu special de activitate. ~ meteorologic. ◊ ~ divin (sau religios) ceremonie rituala bisericeasca. 3) Garnitura de obiecte utilizate pentru a servi masa. ~ de ceai. ~ de cafea. [Sil. -ciu] /<fr. service, lat. servitium

COMITET s.n. Colectiv, organ, for care conduce activitatea unui anumit domeniu. ◊ Comitet central = organ superior al unui partid comunist ori al unei organizatii de masa, care conducea intreaga activitate a partidului ori a organizatiei in intervalul dintre doua congrese; comitet executiv = organ de conducere al unui consiliu popular care exercita functiile acestuia in perioada dintre doua sesiuni. [Pl. -te, -turi. / < rus. komitet, fr. comite < engl. committee].

PRACTICANT, -A s.m. si f. Persoana care face practica (pregatindu-se pentru o activitate intr-un domeniu oarecare). [Cf. germ. Praktikant, fr. pratiquant].

SECTOR s.n. 1. (Mat.) Portiune dintr-un plan marginita de doua raze concurente si de arcul unei curbe cuprins intre cele doua raze. ♦ Piesa in forma de sector de cerc. 2. Parte, portiune limitata dintr-o suprafata. ♦ (Mil.) Zona de actiune a unei unitati. 3. domeniu sau ramura de activitate. ♦ Diviziune, parte, domeniu in cadrul economiei sau al unor unitati administrativ-teritoriale. ♦ Sector social-economic = parte a economiei bazata pe o anumita forma de proprietate asupra mijloacelor de productie. [Cf. fr. secteur, rus. sektor, lat. sector < secare – a taia].

SEZON s.n. (Rar) Anotimp. ♦ Perioada a anului caracterizata prin aparitia anumitor fenomene sau printr-o intensa activitate in anumite domenii; timp al anului favorabil pentru anumite actiuni. [< fr. saison].

SECTOR s. n. 1. (mat.) portiune dintr-un cerc intre doua raze concurente. ◊ piesa sau organ de masina in forma de sector de cerc. 2. portiune limitata dintr-o suprafata. ◊ (mil.) zona de actiune a unei unitati. ◊ portiune dintr-un drum care intra in raza unei unitati de constructie sau de intretinere. 3. domeniu, ramura de activitate. ◊ diviziune, parte, domeniu in cadrul economiei sau al unor unitati administrativ-teritoriale. ♦ ~ social-economic = parte a economiei bazata pe o anumita forma de proprietate asupra mijloacelor de productie. (< fr. secteur, lat. sector)

SEZON s. n. 1. anotimp. 2. perioada a anului caracterizata prin aparitia anumitor fenomene sau printr-o intensa activitate in anumite domenii ori favorabila pentru anumite actiuni. ♦ de ~ = propriu unui anumit sezon; (fig.) de actualitate. (< fr. saison)

AFACERE, afaceri, s. f. 1. activitate legala din domeniul agricol, industrial, comert, financiar etc. desfasurata in scopul obtinerii de profit. 2. (Fam.) Intreprindere cu rezultat favorabil. 3. Actiune (importanta), indeletnicire, ocupatie. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obstesti privind problemele interne (sau externe) ale unei tari. – A³ + facere (dupa fr. affaire).

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE PENTRU DEZVOLTARE INDUSTRIALA (O.N.U.D.I.; in engl. United Nations Industrial Development Organization – U.N.I.D.O.), agentie specializata guvernamentala (din 1984) in cadrul O.N.U., cu sediul la Viena (Austria), creata la 17 dec. 1966 (isi incepe activitatea in 1967), in scopul promovarii si accelerarii procesului de industrializare in tarile in curs de dezvoltare, facilitarii transferului de tehnologie si a investitiilor si al coordonarii tuturor activitatilor in acest domeniu desfasurate de alte organisme ale Natiunilor Unite. Pana in 1984 a functionat ca organ permanent, specializat, al Adunarii Generale a O.N.U. O.N.U.D.I. are 169 membri (2002), printre care si Romania (din 1 ian. 1967).

MILITA, militez, vb. I. Intranz. A desfasura o activitate intensa intr-un domeniu social, politic, cultural; a lupta pentru un principiu, pentru o cauza. – Din fr. militer.

MILITANT, -A, militanti, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care militeaza, care lupta intens pentru un principiu, pentru o cauza, care desfasoara o activitate intensa intr-un domeniu social, politic, cultural; luptator, combatant. – Din fr. militant.

SECTOR, sectoare, s. n. 1. (Mat.) Portiune dintr-un plan limitata de doua drepte concurente si de arcul unei curbe cuprins intre cele doua drepte; multimea punctelor din interiorul unei sfere, situata in interiorul conului avand ca baza un cerc mic al sferei, iar ca varf centrul sferei. ♦ (Tehn.) Organ de masina in forma de cerc, de roata (dintata). 2. Fiecare dintre zonele corespunzatoare unei delimitari de orice natura a unei suprafete; portiune limitata dintr-o suprafata. ♦ Zona de actiune a unei unitati militare. ♦ Subimpartire administrativa in cadrul unui oras mai mare. 3. domeniu sau ramura de activitate. – Din fr. secteur, lat. sector, -oris.

ARTA ~e f. 1) Forma a activitatii umane care oglindeste realitatea prin imagini expresive. ~ populara. ~ poetica. 2) Totalitate a operelor dintr-o epoca, dintr-o tara, care apartin acestei activitati. 3) Fiecare dintre modalitatile de exprimare a frumosului, a esteticului. ~ cinematografica. ~ teatrala. ~e plastice. 4) Totalitate de cunostinte si de priceperi, necesare pentru activitatea intr-un anumit domeniu. ~ oratorica. ◊ ~ militara ramura a stiintei militare care se ocupa cu teoria si tactica actiunilor de lupta. [G.-D. artei] /<fr. art, lat. ars, artis

CENTRAL ~a (~i, ~e) 1) Care se afla in centru; situat in centru. Strazile ~e ale orasului. Cartier ~. 2) (despre institutii, organe, foruri etc.) Care conduce activitatea intr-un anumit domeniu; cu rol conducator. Putere ~a. 3) fig. Care are valoare de esenta; principal; fundamental. Idee ~a. /<fr. central, lat. centralis

RESORT¹ resoarte n. 1) domeniu sau sector de activitate. 2) Totalitate a persoanelor ce reprezinta acest domeniu. ◊ A fi de ~ul cuiva a fi de competenta cuiva; a tine de specialitatea cuiva. Organele de ~ organele competente. /<fr. ressort, germ. Ressort

CENTRALA s.f. 1. Organizatie, institutie de coordonare a unei activitati dintr-un anumit domeniu. 2. Ansamblu de cladiri cu instalatiile lor tehnice, unde se produc anumite forme de energie. 3. Statiune prin care se pun in legatura posturile unei retele de telecomunicatii. [Cf. fr. centrale].

DIRECTOR, -OARE adj. Care regleaza, dirijeaza, care arata directia. ◊ Plan director = harta la scara mica care serveste la pregatirea operatiilor militare. ♦ (Fig.) Care arata linia de conduita ce trebuie urmata; care dirijeaza activitatea intr-un anumit domeniu. // s.n. Element care urmareste directivitatea unui sistem de antene. [Acc. si director. / cf. fr. directeur, lat. director].

ARENA¹ s. f. 1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumegus), in mijlocul unui amfiteatru, circ etc. ◊ suprafata de teren din complexul unui stadion, dintr-o sala de sport in care au loc competitiile. 2. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate. 3. (fig.) domeniu, sfera a unei activitati. (< fr. arene, lat. arena)

CAMERA s. f. I. 1. incapere intr-un apartament. ♦ muzica de ~ = muzica destinata unui numar redus de interpreti. 2. compartiment intr-un sistem tehnic (instalatie, masina, aparat). ♦ ~ obscura = a) incapere neluminata sau cu lumina de o anumita culoare, in care se lucreaza cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine pe un ecran imaginea rasturnata a unui obiect; ~ fotografica = a) aparat fotografic; b) camera obscura de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii si transformarea ei in semnale video; ~ de combustie = incapere a motorului cu ardere interna in care se aprinde amestecul de gaze. II. tub inchis de cauciuc care se umfla cu aer si care se asaza pe roata sub anvelopa. ◊ balon de cauciuc al unei mingi de sport. III. 1. adunare parlamentara constituita; organ suprem al puterii de stat. 2. (ec.) institutie avand ca obiectiv sprijinirea activitatii dintr-un anumit domeniu. (< it. camera)

CENTRAL, -A I. adj. 1. care se afla in centru; provenit de la centru. 2. (fig.) care ocupa o pozitie principala. ◊ care conduce de la centru. II. s. f. 1. organizatie, institutie de coordonare a unei activitati dintr-un anumit domeniu. 2. ansamblu de instalatii tehnice unde se produce centralizat energie, se efectueaza o anumita operatie tehnologica etc. 3. statiune prin care se pun in legatura posturile de retele de telecomunicatii. (< fr. central, lat. centralis)

ENCICLOPEDISM s. n. 1. caracter enciclopedic; eruditie vasta. 2. (med.) sindrom caracterizat prin tendinta de a desfasura o activitate politematica in diverse domenii ale artei si stiintei. (< fr. encyclopedisme)

ASOCIATIA DE DREPT INTERNATIONAL SI RELATII INTERNATIONALE (A.D.I.R.I.), organizatie cu sediul la Bucuresti, creata in 1965, in scopul promovarii activitatii specialistilor romani in domeniul dreptului international, al relatiilor internationale, al istoriei relatiilor internationale si al diplomatiei romanesti. Editeaza „Revista romana de studii internationale” si „Revue roumaine d’etudes internationales”.

CERNATESCU, Radu (1894-1958, n. Husi), chimist roman. Acad. (1948), prof. univ. la Iasi. Lucrari in domeniul chimiei fizice, anorganice, analitice si biochimiei. Autor a numeroase metode analitice de dozare a unor elemente chimice. Vasta activitate de cercetare in domeniul chimiei combinatiilor complexe.

IDEAL, -A, ideali, -e, adj., IDEAL, idealuri, s. n. 1. Adj. Care atinge perfectiunea; perfect, desavarsit. 2. Adj. Care tine de domeniul ideilor, privitor la gandire; care exista numai in mintea, in inchipuirea omului; spiritual, imaterial. 3. S. n. Scopul suprem spre care se indreapta in mod constient si metodic nazuintele si activitatea creatoare umana in toate domeniile ei, gradul cel mai inalt si mai greu de ajuns al perfectiunii intr-o directie. [Pr.: -de-al] – Din fr. ideal, lat. idealis.

UNIVERSITATE, universitati, s. f. Institutie de invatamant superior cu mai multe facultati si sectii. ◊ (Iesit din uz) Universitate de partid = scoala superioara in care se preda ca disciplina de baza marxism-leninismul. Universitate populara = institutie pentru educatia adultilor, avand ca forma principala de activitate ciclul de prelegeri din domenii variate. ♦ Localul acestor institutii. – Din fr. universite, lat. universitas, -atis.

domeniu ~i n. 1) (in evul mediu, in Europa apuseana) Proprietate funciara feudala; mosie foarte mare; latifundiu. 2) Sfera de activitate (sociala, economica, stiintifica, culturala). ~ stiintific. 3) Loc de raspandire a anumitor fenomene, activitati; arie. [Sil. -me-niu] /<fr. demaine

INSTITUTIE s.f. 1. Forma de organizare a unor raporturi sociale – politice, juridice etc. – parte a suprastructurii. 2. Organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care cuprinde o anumita activitate, care imbratiseaza un anumit domeniu etc. ♦ Asezamant. [Gen. -iei, var. institutiune s.f. / cf. fr. institution, lat. institutio].

FURCATIE s. f. diversificare a studiilor prin gruparea disciplinelor si activitatilor scolare in concordanta cu domenii fundamentale ale cunoasterii umane. (< lat. furcatio)

PREOCUPARE s. f. 1. faptul de a (se) preocupa; interes deosebit, grija pentru ceva sau cineva; (p. ext.) activitate sustinuta intr-un anumit domeniu. 2. stare de ingrijorare, de neliniste. (< preocupa)

ZIARISTIC, -A, ziaristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De ziarist (1); privitor la ziaristica; gazetaresc, jurnalistic. 2. S. f. Profesiunea de ziarist (1); domeniu in care ziaristul isi desfasoara activitatea; gazetarie, jurnalistica. [Pr.: zi-a-] – Ziarist + suf. -ic.

ARENA, arene, s. f. 1. Spatiu asternut cu nisip, rumegus etc. din mijlocul unui amfiteatru antic, unde se desfasurau reprezentatiile. 2. Teren de sport, imprejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sfera, domeniu, loc de desfasurare a unei activitati. – Din fr. arene, lat. arena.

VECHIME f. 1) Stare a ceea ce este vechi, ce exista de demult. 2) pop. Durata de timp in care se desfasoara activitatea unei persoane intr-un anumit domeniu. ~ in munca. 3) Trecut indepartat. ◊ Din ~ de demult; de pe vremuri. In ~ pe vremuri; in antichitate. [G.-D. vechimii] /vechi + suf. ~ime

UNIVERSITATE s.f. Institutie de invatamant superior care cuprinde mai multe facultati. ♦ (Iesit din uz) Universitate de partid = scoala superioara in sistemul invatamantului de partid. ♦ Universitate populara = institutie pentru educatia adultilor, avand ca principala forma de activitate cicluri de prelegeri in diverse domenii. ♦ Cladirea unde este instalata o asemenea institutie. [Cf. fr. universite, lat. universitas].

INFORMATING s. n. ansamblu de activitati cu caracter de servicii in domeniul informaticii, prestate de firme specializate. (< engl. informating)

UNIVERSITATE s. f. institutie de invatamant superior organizata pe facultati si sectii, care pregateste specialisti de inalta calificare. ♦ ~ populara = institutie pentru educatia adultilor, avand ca principala forma de activitate cicluri de prelegeri in diverse domenii. ◊ cladirea unei asemenea institutii. (< fr. universite, lat. universitas)

ARENA, arene, s. f. 1. Spatiu circular asternut cu nisip, rumegus etc. din mijlocul unui circ, amfiteatru etc., unde se desfasoara o reprezentatie; p. ext. amfiteatru destinat unei reprezentatii. 2. (Rar) Teren de sport, imprejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sfera, domeniu, loc de desfasurare a unei activitati. – Fr. arene (lat. lit. arena).

AGENTIA INTERNATIONALA PENTRU ENERGIA ATOMICA (A.I.E.A.; in engl.: International Atomic Energy Agency – I.A.E.A.), agentie specializata guvernamentala in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Viena (Austria), creata la 7 oct. 1957, in scopul coordonarii activitatilor internationale pentru cooperarea tehnico-stiintifica in domeniul utilizarii tehnologiei nucleare in scopuri pasnice. Are birouri de legatura in Canada, Geneva, New York si Tōkyō, laboratoare in Austria si Monaco si un centru de cercetari la Triest (Italia), administrat de U.N.E.S.C.O. A.I.E.A. are 134 state membre (2002), printre care si Romania (din 1957).

KARRER [karər], Paul (1889-1971), chimist elvetian de origine rusa. Prof. univ. la Zurich. Cercetari in domeniul hidratilor de carbon si al aminoacizilor. activitate de pionierat in ceea ce priveste carotinoidele (in 1930 a stabilit formula β-carotenului) si flavonele. A sintetizat vitaminele A, B₂, E si a izolat vitamina K. Premiul Nobel pentru chimie (1937), impreuna cu W.N. Haworth.

CONSILIUL NORDIC, organizatie guvernamentala regionala, creata in 1952 (isi incepe activitatea in 1953), in scopul promovarii cooperarii in domeniul politic, economic, social si cultural intre tarile nord-europene membre (Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia si Suedia). Organe principale: Prezidiul, Consiliul, secretariatele membre din fiecare tara membra, comitetele permanente.

CATEDRA, catedre, s. f. 1. Pupitru sau masa speciala, asezata de obicei pe o estrada, de la care vorbesc profesorii, oratorii etc. ◊ Expr. A vorbi (ca) de la catedra = a vorbi savant, livresc, afectat. 2. Post in invatamant; functie de profesor. ♦ Unitate de baza dintr-o institutie de invatamant superior, in cadrul careia se desfasoara activitatea didactica, metodica si de cercetare stiintifica in domeniul uneia sau mai multor discipline. – Din lat. cathedra.

MEMORIU, memorii, s. n. 1. Expunere scrisa, amanuntita si documentata, asupra unei probleme, unei situatii etc. ◊ Memoriu de titluri si lucrari = lista in care sunt consemnate titlurile si lucrarile de specialitate ale unei persoane. Memoriu de activitate = expunere scrisa a activitatii desfasurate de o persoana intr-un anumit domeniu stiintific. 2. (La pl.) Colectie de conferinte, comunicari, discutii etc. ale unei societati stiintifice. 3. (La pl.) Lucrare beletristica cu caracter evocator, continand insemnari asupra evenimentelor petrecute in timpul vietii autorului (si la care el a luat parte). 4. Petitie, cerere (colectiva) in care motivele sunt expuse pe larg. 5. (In vechea organizare a armatei) Dosar personal al unui ofiter sau al unui subofiter. – Din lat. memorium, fr. memoire.

ARENA ~e f. 1) (in antichitate) Spatiu circular aflat in centrul unui amfiteatru special amenajat pentru reprezentatii. 2) Spatiu din mijlocul unui circ in care se desfasoara reprezentatiile. 3) Teren de sport inconjurat de tribune, pentru spectatori. 4) fig. Sfera, domeniu si loc de desfasurare a unei anumite activitati sau a unui proces. ~ internationala. ~ politica. /<fr. arene, lat. arena

CONDUCE vb. III. 1. tr. A fi in frunte, a indruma un grup de oameni, o institutie, un sector al treburilor publice, o activitate etc., avand asupra sa intreaga raspundere in domeniul respectiv. ♦ (Fig.) A dirija o discutie; a calauzi, a supraveghea desfasurarea unei dezbateri. 2. refl. A se comporta, a se orienta (dupa anumite norme, principii etc.). 3. tr. A calauzi, a insoti pe cineva (aratandu-i drumul). 4. tr. A dirija miscarea, mersul unui vehicul. [P.i. conduc, perf.s. -dusei, part. -dus. / < lat. conducere].

CATEDRA, catedre, s. f. 1. Pupitru (sau masa) asezat de obicei pe o estrada, pentru profesori, oratori etc. ◊ Expr. A vorbi (ca) de la catedra = a vorbi savant, livresc, afectat. 2. Post in invatamant; functie de profesor. ♦ Unitate de baza dintr-o institutie de invatamant superior, in cadrul careia se desfasoara activitatea didactica, metodica si de cercetare stiintifica in domeniul uneia sau mai multor discipline. – Lat. lit. cathedra.

ORGANIZATIA MARITIMA INTERNATIONALA (O.M.I.; in engl.: International Maritime Organization – I.M.O.), agentie specializata guvernamentala in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Londra (Marea Britanie), creata in 1948 (isi incepe activitatea in ian. 1959) in scopul facilitarii cooperarii in domeniul navigatiei maritime internationale, asigurarii securitatii maritime, prevenirii poluarii marilor si oceanelor si al elaborarii conventiilor internationale privind navigatia maritima. Pana la 22 mai 1982 s-a numit Organizatia Interguvernamentala Consultativa pentru Navigatie Maritima (in engl.: Intergovernmental Consultative Organization – I.M.C.O.). O.M.I. are 158 membri (2002), printre care si Romania (din 20 mart. 1965).

PREGATIT, -A, pregatiti, -te, adj. (Despre oameni) Care are pregatirea, cunostintele necesare pentru a desfasura o activitate; care are o cultura temeinica (intr-un anumit domeniu); instruit, cult, format. – V. pregati.

SISTEM, sisteme, s. n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forte etc.) dependente intre ele si formand un tot organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoretica, reglementeaza clasificarea materialului intr-un domeniu de stiinte ale naturii sau face ca o activitate practica sa functioneze potrivit scopului urmarit. ◊ Sistem informational = ansamblu de procedee si mijloace de colectare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor, institutiilor, ministerelor etc. ♦ Totalitatea relatiilor pe baza carora este alcatuit un sistem (1). 2. Totalitatea depozitelor formate in decursul unei perioade geologice. 3. Metoda de lucru, mod de organizare a unui proces, a unei operatii, fel de a lucra; norma, obicei. ◊ Sistem Braille = metoda de scriere pentru orbi, cu litere tipografice speciale scoase in relief, pentru a putea fi pipaite. 4. Model, tip, tipar; marca (de fabrica). 5. (In sintagma) Sistem audio = combina muzicala. [Var.: (rar) sistema s. f.]

VETERAN ~i m. 1) (in Roma antica) Ostas demobilizat, care, la eliberare, obtinea anumite privilegii. 2) Ostas batran, care a facut timp indelungat militaria, participand la lupte; vechi combatant. 3) Persoana in varsta, care a desfasurat o lunga activitate de munca intr-o institutie sau intr-un domeniu. /<lat. veteranus, fr. veteran

POLITICA s.f. 1. activitate a claselor sociale, a grupurilor sociale, in raport cu statul, determinata de interesele si de scopurile lor; activitate a organelor puterii si conducerii de stat in domeniul treburilor publice interne si externe, care reflecta oranduirea sociala si structura economica a tarii; participare la treburile statului. 2. Fel de a intelege si de a actiona intr-un anumit domeniu al afacerilor publice. ♦ Dibacie cu care se poarta cineva pentru a-si atinge scopul. [< fr. politique, it. politica, cf. germ. Politik, rus. politika < gr. politike – arta de a administra bine].

COMUNITATEA EUROPEANA A ENERGIEI ATOMICE (EURATOM), organizatie internationala guvernamentala, cu sediul la Bruxelles, una din cele trei entitati ale Comunitatilor Europene. Fondata prin Tratatul separat de la Roma din 1957, isi incepe activitatea in 1958, in scopul coordonarii politicilor statelor membre in domeniul cercetarii nucleare si al crearii unei piete comune pentru materialele si echipamentele nucleare. Membri fondatori: Belgia, Franta, R.F.G., Italia, Luxemburg si Olanda. Alti membri: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin in 1986), Spania si Portugalia (din 1986).

NOBEL [nobel], Alfred Bernhard (1833-1896), chimist si industrias suedez. Cercetari in domeniul explozivilor. A inventat dinamita (1875) si balistita (1889). – Premiul ~, fiecare dintre cele cinci premii anuale, cele mai prestigioase pe plan international, de valoare egala, instituite ca urmare a testamentului lasat de Alfred Nobel si decernate, incepand din 1901, pentru cele mai insemnate lucrari din domeniile: fizicii, chimiei, fiziologiei si medicinei, literaturii si pentru activitatea de promovare a pacii in lume (care este acordat de parlamentul norvegian). In 1969, Banca Nationala a Suediei a instituit, in memoria lui N., un premiu pentru stiintele economice, de valoare egala cu celelalte.

OBEDENARU-GHEORGHIADE, Mihail (1839-1885, n. Bucuresti), medic si diplomat roman. M. coresp. al Acad. (1871), prof. univ. la Bucuresti. Intensa activitate diplomatica la Roma, Istanbul si Atena. Contributii in domeniul malariei („Despre friguri”). Preocupari filologice, folcloristice („Texte macedo-romane – basme si poezii populare de la Crusova”) si istorice. A donat Acad. Romane intreaga sa avere si o bogata colectie de manuscrise.

TALENT, talente, s. n. Aptitudine, inclinare innascuta intr-un anumit domeniu; capacitate deosebita, innascuta sau dobandita, intr-o ramura de activitate, care favorizeaza o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoana inzestrata cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.

INFORMATICA s.f. 1. Stiinta aplicativa care se ocupa cu prelucrarea rationala si automata a informatiilor (2) [in DN]. 2. domeniu de cercetare care se ocupa de bazele stiintifice ale activitatii de informare si documentare; teoria informarii stiintifice; informatologie. [< fr. informatique].

ACADEMIA SPATIALA EUROPEANA (A.S.E., in engl. European Space Agency – E.S.A.), organizatie europeana creata in 1980, cu sediul la Paris, in scopul asigurarii si dezvoltarii cooperarii, exclusiv pasnice, intre statele europene in domeniile cercetarii si tehnologiei spatiale. A.S.E. iti desfasoara activitatea in trei centre: Noordwijk ann Zee (Olanda), Darmstadt (Germania) si Frascati (Italia). Are 13 membri.

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE PENTRU INVATAMANT, STIINTA SI CULTURA (in engl.: United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization – U.N.E.S.C.O.), agentie specializata guvernamentala in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Paris (Franta), creata in nov. 1945 in urma Conferintei de la Londra (isi incepe activitatea la 4 nov. 1946), in scopul intensificarii colaborarii intre natiuni in domeniul educatiei, stiintei, culturii si comunicarii, in spiritul respectului universal pentru dreptate si in dominatia legii, pentru drepturile omului si libertatile fundamentale, indiferent de rasa, s*x, limba sau religie. Promoveaza cooperarea intelectuala internationala, realizeaza asistenta operationala si stimuleaza schimburile internationale si cunoasterea reciproca in domeniile educatiei, stiintei si culturii. U.N.E.S.C.O. are 188 de state membre (2002), intre care si Romania (din 12 iul. 1955).

UNIUNEA POSTALA UNIVERSALA (U.P.U.; in engl.: Universal Postal Union – U.P.U.), agentie specializata guvernamentala in cadrul sistemului O.N.U. (din 1947), cu sediul la Berna (Elvetia), creata in 1874 (isi incepe activitatea in 1875), in scopul colaborarii intre administratiile statelor membre in domeniul serviciilor postale. U.P.U. are 189 membri (2002), printre care si Romania (din 1874).

activitate, activitati, s. f. Folosirea sistematica a fortelor proprii intr-un anumit domeniu, participare activa si constienta la ceva. ♦ (Rar) Sarguinta, harnicie. – Fr. activite (lat. lit. activitas, -atis).

ORGANIZATIA METEOROLOGICA MONDIALA (O.M.M.; in engl.: World Meteorological Organization – W.M.O.). Creata in 1873 ca organizatie neguvernamentala; agentie specializata guvernamentala (din 1951) in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Geneva (Elvetia), creata in 1947 (isi incepe activitatea in 1951), in scopul stabilirii unei colaborari pe baze mondiale in domeniul operatiilor si serviciilor meteorologice, difuzarii de informatii meteorologice, incurajarii cercetarilor stiintifice si aplicarii meteorologiei in diverse domenii. O.M.M. are 185 membri (2002), printre care si Romania (din 1947).

SPECIALITATE, specialitati, s. f. 1. Ramura a stiintei, a tehnicii, a artei etc. din studiul si din aplicarea careia cineva isi face o profesiune. ◊ Loc. adj. De specialitate = care apartine unui domeniu special; (despre persoane) Care este competent intr-o anumita ramura de activitate. 2. Produs sau preparat facut din anumite retete sau metode de fabricatie deosebite. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. specialite, lat. specialitas, -atis.

PRECURSOR, -OARE, precursori, -oare, s. m. si f. Persoana care pregateste, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioara mai larga intr-un anumit domeniu; deschizator de drumuri; inaintas, premergator. – Din fr. precurseur.

EVIDENTA, (2) evidente, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) in evidenta = a scoate la iveala, a sublinia. 2. activitate care asigura informarea permanenta si precisa despre situatia dintr-un anumit domeniu prin inregistrarea si controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ si calitativ. – Din fr. evidence, lat. evidentia, it. evidenza.

STUDIU ~i n. 1) activitate intelectuala depusa in vederea solutionarii unor probleme stiintifice intr-un anumit domeniu; cercetare stiintifica. ~ul artelor. 2) Lucrare stiintifica. 3) Proces de acumulare a cunostintelor; invatatura. 4) la pl. Ansamblu de cunostinte acumulate in acest proces; invatatura. ~i speciale. ~i universitare. ◊ A-si face ~ile a urma cursurile unei institutii de invatamant. 5) Materie de invatamant. 6) Schita preliminara executata de artistii plastici in procesul de elaborare a unei opere de arta. 7) Compozitie muzicala destinata, mai ales, pentru exercitii. [Sil. -diu] /<lat. studium. it. studio

ORGANIZATIA MONDIALA A SANATATII (O.M.S.; in engl.: World Health Organization – W.H.O.), agentie specializata guvernamentala (din 15 nov. 1947) in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Geneva (Elvetia), creata la 22 iul. 1946 (isi incepe activitatea la 21 iul. 1948), in scopul coordonarii activitatilor internationale cu caracter sanitar, al cercetarilor farmaceutice, organizarii schimbului de informatii in domeniul sanatatii, asigurarii asistentei tehnice pentru tarile in curs de dezvoltare si eradicarea bolilor epidemice si endemice. O.M.S. are 191 membri (2002), printre care si Romania (din 8 iun. 1948).

CERC ~uri n. 1) Linie curba inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru. Suprafata ~ului. ◊ ~ polar paralela care marcheaza limita zonelor polare ale Pamantului. ~ diurn cerc descris de astri in timpul miscarii lor aparente in jurul Pamantului. 2) Figura geometrica plana formata de o astfel de linie. 3) Obiecte de forma acestei figuri geometrice. ~ de butoi. ~ la roata unei carute. 4) Figura, desen, miscare in forma de inel. 5): ~ vicios greseala de logica care consta in demonstratia unei teze cu ajutorul alteia ce este la randul ei demonstrata cu ajutorul celei dintai. 6) fig. Grup de persoane unite prin interese si activitati comune. In ~ul familiei. ~ politic. 7) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; sfera; domeniu. ~ de atributii. /<lat. circus

activitate, activitati, s. f. Ansamblu de acte fizice, intelectuale si morale facute in scopul obtinerii unui anumit rezultat; folosire sistematica a fortelor proprii intr-un anumit domeniu, participare activa si constienta la ceva; munca, ocupatie, indeletnicire, lucru. ♦ Sarguinta, harnicie. 2. (In sintagma) activitate solara = totalitatea fenomenelor care se produc in paturile exterioare ale suprafetei soarelui si care pot influenta suprafata terestra. 3. (Fiz.) Numarul de particule emise pe secunda de o sursa radioactiva. – Din fr. activite, lat. activitas, -atis.

PSIHOIGIENA s. f. domeniu al psihiatriei care se ocupa de masurile de igiena impuse de diferite categorii de activitate. [Pr.: -ho-i-gi-e-] – Psiho[logie] + igiena.

CANTACUZINO, Ion (1908-1975, n. Bucuresti), medic psihiatru, critic si istoric roman de film. Intensa activitate publicistica („Arta si medicina”, „Momente din trecutul filmului romanesc”, „Rene Clair”) si de pionierat in domeniul productiei cinematografice.

INTELECTUAL, -A, intelectuali, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine intelectului, care se refera la activitatea mintii, la intelect. 2. S. m. si f. Persoana care poseda o pregatire de specialitate temeinica si lucreaza in domeniul artei, al stiintei, tehnicii etc.; persoana care apartine intelectualitatii. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.

A SCHIOPATA ~ez intranz. 1) A merge, sprijinindu-se mai putin pe un picior, facand miscari nefiresti; a sontacai; a sovalcai. 2) fig. (despre actiuni, activitati etc.) A se desfasura anormal; a progresa cu greu. 3) fig. (despre persoane) A avea cunostinte insuficiente (intr-un domeniu oarecare). /<lat. exclopittare

LUCRATOR, -OARE, lucratori, -oare, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care lucreaza, care munceste. 2. (Despre zile) In care se lucreaza, de lucru. 3. (Inv.; despre plantatiile de vie) Care da rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este in activitate. II. S. m. si f. Persoana care munceste producand bunuri materiale; p. gener. orice om care munceste (intr-un anumit domeniu). – Lucra + suf. -ator.

A INVATA invat 1. tranz. 1) (activitati, actiuni, procese) A insusi prin eforturi sustinute. ~ o meserie. 2) (persoane) A face sa capete cunostinte si/sau deprinderi intr-un domeniu oarecare; a pregati; a instrui; a prepara. ◊ ~ minte a pedepsi pentru a-i da invatatura pe viitor. 3) A sustine cu sfaturi, cu recomandari (cum trebuie procedat intr-o situatie sau alta); a sfatui; a povatui; a indruma. 4) (lectii, poezii, roluri etc.) A retine in memorie; a memoriza. 2. intranz. pop. A urma cursurile (unei institutii de invatamant); a-si face studiile. /<lat. invitiare

domeniu s. n. 1. bunuri imobiliare (pamant, constructii etc.) apartinand unui stat, unui suveran sau unui mosier. 2. sector al unei arte, stiinte, activitati. 3. (mat.) multime de puncte situate pe o dreapta, pe o suprafata sau un spatiu, caracterizata prin aceea ca pentru fiecare punct exista o vecinatate a lui cuprinsa in multime, iar oricare pereche de puncte din multime se poate uni intr-o curba cuprinsa in acea multime. 4. interval de valori pentru un instrument de masura. (< fr. domaine, lat. dominium)

INTELECTUAL, -A adj. Referitor la activitatea de gandire, la intelect. // s.m. si f. Cel care are ca specialitate, pe baza unei pregatiri corespunzatoare, munca intelectuala si lucreaza in domeniul stiintei, al artei, al economiei, tehnicii, invatamantului etc. [Pron. -tu-al. / cf. fr. intellectuel].

domeniu s.n. 1. Bunuri imobiliare (pamant, constructii etc.) apartinand unui stat, unui suveran sau unui mosier. 2. Sector al unei arte, al unei stiinte, al unei activitati etc. 3. (Mat.) Portiune delimitata pe o curba, o suprafata sau intr-un spatiu. [Pron. -niu. / < lat. dominium, cf. fr. domaine, it. dominio].

domeniu, domenii, s. n. 1. Proprietate funciara feudala intinsa, care a stat la baza societatii medievale in Europa Apuseana. 2. Sector al unei stiinte, al unei arte; sfera de activitate. 3. (Mat.) Multime de puncte situate pe o dreapta, pe o suprafata, in spatiu, caracterizata prin aceea ca pentru fiecare punct exista o vecinatate a lui cuprinsa in multime si prin faptul ca oricare pereche de puncte din multime se pot uni printr-o linie poligonala cuprinsa in acea multime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de masura. – Din fr. domaine. Cf. lat. dominium.

PRACTICA s.f. 1. activitatea oamenilor indreptata spre crearea conditiilor necesare existentei si dezvoltarii societatii, in primul rand procesul productiei materiale. ♦ Aplicare si verificare pe teren a cunostintelor teoretice dobandite intr-un domeniu oarecare. 2. Ansamblu de metode si de procedee aplicate si verificate efectiv. 3. Experienta, rutina. 4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [Pl. -ci. / cf. germ. Praktik, fr. pratique < lat. practicus, gr. praktikos].

STIINTA ~e f. 1) Sfera de activitate umana a carei functie consta in dobandirea si sistematizarea teoretica a cunostintelor despre realitate. ~e sociale. ~ele naturii. ◊ Om de ~ invatat; savant. 2) Totalitate a cunostintelor dintr-un anumit domeniu; disciplina. Cibernetica este o ~ recenta. ◊ ~ de carte a) cunostinte elementare (de a scrie si de a citi); b) eruditie. 3) rar Faptul de a fi informat despre ceva; cunoastere. ◊ A avea ~ despre ceva a avea cunostinta despre ceva. Cu (sau fara) ~a cuiva cu (sau fara) stirea cuiva. Cu buna ~ in mod constient. [G.-D. stiintei; Sil. sti-in-] /a sti + suf. ~inta

DOCTOR s. m. 1. titlu stiintific conferit doctoranzilor in urma sustinerii examenelor si a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu. ♦ ~ docent = titlu stiintific care se acorda doctorilor (1) care fac dovada unei activitati stiintifice indelungate si valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de institutiile de invatamant superior unei personalitati de mare prestigiu, din tara sau din strainatate, pentru realizari deosebite in domeniul stiintei, tehnicii si culturii, pentru servicii de mare insemnatate aduse patriei si umanitatii. 2. medic. 3. (fam.) persoana foarte priceputa intr-un anumit domeniu; maestru. (< germ. Doktor, lat. doctor, fr. docteur)

INFRASTRUCTURA s. f. 1. ansamblu de elemente care sustin partea principala a unei constructii, a unui drum. 2. parte a unei nave care se afla sub corpul principal al vasului. 3. totalitatea instalatiilor tehnice si a constructiilor la sol necesare activitatii de zbor. 4. ansamblul elementelor care constituie baza tehnico-materiala a unei societati. 5. ansamblu de elemente ori relatii care conditioneaza sau determina pe cele de la nivelul structurii unui sistem sau domeniu de sisteme. (< fr. infrastructure)

EXERCITIU ~i n. 1) activitate desfasurata sistematic cu scopul formarii sau perfectionarii anumitor deprinderii. 2) Instruire a militarilor in vederea insusirii artei militare. 3) Ansamblu de actiuni sau miscari pentru dobandirea sau dezvoltarea indemanarii, cunostintelor etc. intr-un anumit domeniu. ~i algebrice. 4) Tema data elevilor pentru a controla si a consolida cunostintele dobandite. 5): In ~ul functiunii in timpul sau in cadrul serviciului legal (al unui functionar sau al unei persoane oficiale). /<fr. exercice, lat. exercitium

DIPLOMATIE s.f. 1. activitate desfasurata de un stat prin reprezentantii sai peste granita pentru a asigura legaturi reciproce cu celelalte state si a realiza obiectivele politicii sale externe. ♦ Ansamblu de metode si de procedee folosite in domeniul relatiilor internationale dintre state. ♦ Cariera, functie de diplomat. ♦ Totalitatea diplomatilor. 2. Abilitate, dibacie, pricepere (in purtari etc.). [Cf. fr. diplomatie, it. diplomazia].

SCOALA, scoli, s. f. 1. Institutie de invatamant public, unde se predau elementele de baza ale principalelor discipline; p. ext. activitate legata de aceasta institutie; invatatura, invatamant. ♦ Localul, cladirea in care este instalata si functioneaza institutia de mai sus. ♦ Totalitatea elevilor si a cadrelor didactice dintr-o asemenea institutie de invatamant. 2. Fig. Izvor, sursa de cunostinte, de invataturi; mijloc, sistem de instruire intr-un anumit domeniu; p. ext. invatatura, experienta dobandita pe aceasta cale. 3. Fig. Curent, miscare stiintifica, literara, artistica etc. care grupeaza in jurul ei numerosi adepti; baza teoretica a acestei miscari. ◊ Expr. A face scoala = a avea un numar de adepti. – Din bg., scr., rus. skola, pol. skola.

CONFERINTA, conferinte, s. f. 1. Expunere facuta in public asupra unei teme din domeniul stiintei, artei, politicii etc., cu intentia de a informa, de a instrui, de a omagia etc. 2. Reuniune a reprezentantilor unor state, ai unor organizatii politice, stiintifice etc., cu scopul de a dezbate si de a hotari asupra unor probleme curente si de perspectiva ale activitatii lor. 3. For superior al unei organizatii de partid, care se intruneste pentru a dezbate probleme ale activitatii organizatiei, a alege organele sale de conducere etc. 4. Consfatuire, convorbire. ◊ Conferinta de presa = intalnire in cadrul careia o personalitate a vietii politice, sociale, culturale etc. face o expunere sau declaratii si raspunde la intrebarile reprezentantilor presei. [Var.: (inv.) conferenta s. f.] – Din fr. conference, lat. conferentia.

PRACTICA, practici, s. f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutina. 2. activitate a oamenilor indreptata spre crearea conditiilor necesare existentei societatii, in primul rand spre producerea si crearea bunurilor materiale si a valorilor culturale; metoda, procedeu aplicat si verificat efectiv. ◊ Loc. adv. In practica = in mod concret, in realitate. ◊ Expr. A pune in practica = a aplica. 3. Exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei stiinte, a unei arte. 4. Aplicare si verificare efectiva a cunostintelor teoretice dobandite intr-un domeniu oarecare. Practica pedagogica. ♦ Stagiu de perfectionare sau de dobandire a unor cunostinte practice pe care-l face, intr-o fabrica, intr-o intreprindere etc., un student sau un elev. Practica de productie. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie, manifestare exterioara de cult. – Din germ. Praktik, fr. pratique.

RABIN (‹ pol., germ.; de la cub. ebr. rabbi „invatatorul, stapanul meu”) s. m. Titlu conferit unei personalitati recunoscute ca o autoritate in domeniul religiei. Initial o formula de respect, din sec. 1 d. Hr. devine un titlu oficial atribuit expertilor in materie de legislatie; ulterior, utilizat pentru a desemna orice persoana calificata sa ia decizii in materie de legi. Ei aveau, mai tarziu, in sarcina, sa hotarasca conform legii rabinice, nu numai in probleme religioase, ci si in cele civile. Ulterior, cu exceptia comunitatilor ultraortodoxe, modelul care s-a impus pune accentul pe activitatile pastorale, sociale, pedagogice si ecumenice ale r.

SFERA s. f. 1. (geom.) suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat (centru). ◊ obiect avand aceasta forma; glob. 2. regiunea cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (fig.) domeniu (limitat) in care exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva; mediu (social). ♦ ~ de influenta = a) intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita o anumita influenta; b) zona geografica sau grup de state asupra carora o anumita putere exercita o influenta economica, politica sau militara. 4. (log.) capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi care poseda insusirile reflectate in continutul ei; denotatie (1). 5. (ec.) a productiei materiale = totalitatea activitatilor, a ramurilor din cadrul economiei nationale in care se creeaza bunuri materiale; ~ neproductiva = totalitatea activitatilor, a sectoarelor din cadrul economiei nationale care consuma munca sociala, fara a crea bunuri materiale. (< fr. sphere, lat. sphaera, gr. sphaira)

FOND s.n. I. 1. Ceea ce este esential intr-un lucru, continut. ◊ Articol de fond = articol care trateaza o problema importanta actuala; editorial; fond lexical principal = partea esentiala si cea mai stabila a vocabularului unei limbi, cuprinzand cuvintele care exprima notiunile fundamentale din viata si activitatea oamenilor si constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. ♦ In fond = in realitate, de fapt. 2. Trasaturile de baza ale caracterului, ale individualitatii unei persoane. 3. Culoare care formeaza campul, baza unui tablou, din care se detaseaza, figurile, detaliile. ♦ (Poligr.) Strat de culoare sau ornament peste care se tipareste un text. 4. (Sport) Alergare de fond = alergare pe distanta lunga. II. 1. Totalitatea mijloacelor materiale si banesti de care dispune o intreprindere, o institutie etc. ◊ Fond de acumulare = parte a venitului national pe seama careia se realizeaza cresterea si perfectionarea productiei, se creeaza rezerve si se asigura sporirea fondurilor si rezervelor materiale din sfera neproductiva. 2. Totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu (mai ales cultural). ◊ Fond de carti = totalitatea cartilor pe care le poseda o biblioteca. [< fr. fond].