Rezultate din textul definițiilor
CAPITULA, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armata, p. ext. despre un stat) A inceta ostilitatile si a se preda invingatorului, in conditiile dictate de acesta. ♦ Fig. (Despre oameni) A da inapoi in fata piedicilor sau a greutatilor; a nu mai continua o actiune, o discutie; a ceda. – Din fr. capituler, lat. capitulare.
INAPOI adv. 1. In directie contrara inaintarii; in spate, indarat. ◊ Loc. vb. A da inapoi = a) a se retrage; b) fig. a ceda (intr-o discutie) intr-o actiune; c) fig. a fi in declin, a regresa. ♦ (Inv.; cu trimitere la un pasaj anterior dintr-un text) Mai sus. 2. La locul de provenienta; in locul unde a fost mai inainte. ◊ Loc. vb. A da (ceva) inapoi = a restitui; a inapoia. ◊ Expr. A-si lua vorba inapoi = a-si retrage vorba, fagaduiala facuta; a reveni asupra celor spuse, rectificandu-le. 3. Cu o treapta indarat, intr-un loc inferior altora ca valoare. 4. Mai demult, la o data anterioara celei prezente. – In + apoi.
INAPOIA2, inapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da inapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se intoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. si intranz. Fig. (Inv.) A fi in declin, a regresa; a decadea. [Var.: (reg.) napoia vb. I] – Din inapoi.
REINTURNA, reintorn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reintoarce, a se inapoia, a reveni. 2. Tranz. A da inapoi, a inapoia. – Re1- + inturna (dupa fr. retourner).
RETRAGE, retrag, vb. III. 1. Tranz. A trage inapoi. ♦ A scoate, a lua inapoi un lucru. ♦ Refl. A iesi voluntar dintr-o institutie, dintr-o functie etc.; a renunta la... 2. Refl. A merge, a pleca (inapoi); a se indeparta. ♦ A da inapoi din fata dusmanului, a efectua operatia de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A parasi un loc, o incapere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgatoare) A reintra in albie dupa revarsare. – Re1- + trage (dupa fr. retirer).
A INAPOIA ~iez tranz. (obiecte, sume de bani imprumutate etc.) A da inapoi; a intoarce; a restitui; a inturna. ~ cuiva bunurile luate. /Din inapoi
A SE INAPOIA ma ~iez intranz. 1) A veni inapoi (de unde a plecat); a se intoarce; a se inturna. 2) inv. (despre persoane, popoare, tari) A da inapoi (din punct de vedere al dezvoltarii intelectuale, politice, economice, culturale). [Sil. in-a-po-ia] /Din inapoi
A INTOARCE intorc 1. tranz. 1) A face sa se intoarca. ♦ ~ ceasul a rasuci arcul ceasului (pentru a-l face sa mearga). 2) fam. (despre o boala) A lovi din nou; a inturna. Gripa l-a intors. 3) A schimba cu locul astfel incat o parte sa ocupe pozitia alteia. ~ fanul. ♦ ~ pe o parte si pe alta a cerceta amanuntit. ~ casa pe dos a face dezordine in casa. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-si schimba atitudinea fata de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau parti ale corpului) A misca intr-o parte. ~ capul. ~ privirea. ♦ ~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenta sau suparare fata de cineva. 5) (bani, lucruri) A da inapoi; a inapoia; a restitui. ♦ ~ cuvantul a raspunde urat. ~ binele (sau raul) facut a rasplati pe cineva pentru o fapta buna (sau rea). ~ vizita a face o vizita de raspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele s*****e; a jugani. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrara. A intors-o in frig. /<lat. intorquere
RAC1 raci m. 1) Crustaceu dulcicol cu carapacea bruna-verzuie (rosie dupa fierbere), avand prima pereche de picioare in forma de cleste. ◊ Rosu ca ~ul cu fata foarte rosie. A da inapoi (sau indarat) ca ~ul a) a se retrage; b) a regresa. 2) la sing. art. pop. Constelatie situata in dreptul Soarelui, cand acesta ajunge la solstitiul de vara. ◊ Tropicul ~ului paralela de 23°27' latitudine nordica. Zodia (sau semnul) ~ului unul dintre cele douasprezece sectoare ale zodiacului; zodia Cancerului. 3) med. pop. Tumoare maligna constand din inmultirea excesiva a celulelor cu distrugerea tesuturilor vecine normale; cancer. /<sl. raku
A RESTITUI restitui tranz. (obiecte imprumutate) A da inapoi; a inapoia; a intoarce; a reda. /<fr. restituer
A SE RETRAGE ma retrag intranz. 1) A se intoarce, mergand spre locul de pornire. 2) A se da deoparte; a se duce intr-o parte. 3) A pleca, parasind un loc. 4) (despre armate) A da inapoi in fata inamicului. 5) A parasi un domeniu de activitate sau o functie. 6) A se departa de tumultul vietii, traind in singuratate; a se pustnici; a se inchide; a se izola. ~ la tara. 7) (despre ape) A reintra in albie (dupa revarsare). 8) (despre mare) A fi in reflux. /re- + a trage
A RETROCEDA ~ez tranz. (drepturi, bunuri etc.) A da inapoi; a reintoarce. /<fr. retroceder
CAPITULA vb. I. intr. (Despre o armata, un stat etc.) A depune armele, a se preda invingatorului. ♦ (Fig.) A da inapoi, a ceda, a se da invins. [< fr. capituler].
REGRESA vb. I. intr. A da inapoi, a merge indarat; a decadea. [Cf. fr. regresser].
CAPITULA, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armata, p. ext. despre un stat) A se preda invingatorului, in conditiile dictate de acesta. ♦ Fig. A da inapoi in fata piedicilor sau a greutatilor; a ceda. – Fr. capituler (lat. lit. capitulare).
INTREPID, -A, intrepizi, -de, adj. (Livr.) Care nu da inapoi in fata greutatilor, care infrunta pericolul; brav, curajos, indraznet, cutezator. – Din fr. intrepide, lat. intrepidus.
CORDENCI, cordenciuri, s. n. (Pop.) 1. Piesa componenta a razboiului de tesut, constand dintr-o scandurica lunga cu crestaturi pe o margine, care opreste sulurile sa dea inapoi; cripalca, piedica. 2. Limba melitei. – Cf. coarda.
CODI, codesc, vb. IV. Refl. A sta la indoiala, a sovai, a ezita sa faca ceva. ♦ A se da inapoi de la ceva, a se feri de ceva. – Din coada.
RESTITUTOR, -OARE, restitutori, -oare, s. m. si f. (Rar) Persoana care da inapoi ceva. – Din it. restitutore.
RAMBURSA, rambursez, vb. I. Tranz. A restitui cuiva o suma de bani datorata. ♦ A trimite, A da inapoi (prin ramburs). – Din fr. rembourser.
REFLUX, refluxuri, s. n. Faza de coborare a nivelului marilor si oceanelor in cadrul fenomenului de maree. ♦ Fig. dare inapoi, descrestere; regres. – Din fr. reflux.
REGRESA, regresez, vb. I. Intranz. A se intoarce de la o stare sau o forma superioara de dezvoltare la una inferioara; a decadea, A da inapoi. – Din fr. regresser.
REGRESIV, -A, regresivi, -e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o forma (economica, sociala, politica etc.) inapoiata; care da inapoi, care este in regres. ♦ Miscare regresiva = miscare care se face in directia inversa celei normale. (Lingv.) Derivare regresiva = mod de formare a unui cuvant nou prin suprimarea unui afix de la un cuvant (mai) vechi. Formatie regresiva sau derivat regresiv = cuvant format prin derivare regresiva. Asimilare regresiva = fenomen fonetic in care sunetul modificat se afla inaintea sunetului care exercita influenta modificatoare. – Din fr. regresif.
RETROCEdaT, -A, retrocedati, -te, adj. (Despre bunuri, teritorii, drepturi) Care a fost dat inapoi, care a fost restituit. – V. retroceda.
A INVOLUA ~ez intranz. A reveni la o stare anterioara (scazand in cantitate, calitate, intensitate etc.); A da inapoi. /Din involutie
RECESIV ~a (~i, ~e) rar Care este in recesiune; care da inapoi. /<fr. recessif
A REINTURNA reintorn tranz. pop. 1) A face sa se reintoarca. 2) (obiecte imprumu-tate) A da inapoi; a intoarce; a restitui; a reda. /re- + a inturna
REGRES s.n. 1. Intoarcere de la o stare sau o forma superioara de dezvoltare la una inferioara; dare inapoi, decadere. 2. (Jur.) Drept in virtutea caruia cineva care a platit o suma de bani din culpa altuia se intoarce impotriva acestuia din urma pentru recuperarea sumei platite. [Pl. -se, -suri. / < lat. regressus < regredior – A da inapoi, cf. fr. regres, it. regresso].
REJECTIE s.f. (Liv.) dare inapoi; (spec.) readucere a continutului ruminal in cavitatea bucala de catre animal pentru a fi rumegat. [< fr. rejection].
RESTITUTOR s.m. Cel care da inapoi, restituie un lucru. // s.n. Aparat cu ajutorul caruia se obtine restitutia unui obiect sau a unei portiuni din suprafata terestra pe baza de fotograme; fotorestitutor. [< lat. restitutor, cf. fr. restituteur].
hegui, heguesc, vb. IV (reg., inv.) 1. (despre vite) A da inapoi, a se retrage. 2. (despre oameni; refl.) a se feri.
repasi, repasesc, vb. IV (inv.) a se da inapoi, a ceda, a se retrage.
stu! interj. (reg.; de obicei repetat) cuvant insotit si de gesturi amenintatoare, cu care se indeamna boii injugati la care sa dea inapoi.
REGRESIV, -A adj. (op. progresiv) Care merge, care da inapoi; opus, contra progresului. ♦ Miscare regresiva = miscare in directia inversa celei normale; derivare regresiva = mod de formare a unui cuvant nou prin suprimarea unui afix de la un cuvant vechi; asimilare regresiva = fenomen in care elementul asimilator se gaseste dupa elementul asimilat. [Cf. fr. regressif].
RETROGRADA vb. I. tr. A trece pe cineva intr-o functie, intr-un grad mai mic decat cel avut inainte; A da inapoi. ♦ intr. (Sport) A trece dintr-o categorie superioara intr-una inferioara, in urma rezultatelor slabe obtinute si consemnate in clasament. [< fr. retrograder, cf. lat., it. retrogradare].
turuc! interj. (reg.) strigat la cai sa dea inapoi.
RETROCEDA vb. I. tr. A ceda, A da inapoi (un drept, un teritoriu etc.) aceluia de la care a fost luat. [Cf. fr. retroceder, cf. lat., it. retrocedere].
comarnic (comarnice), s. n. – 1. Parte a stinii unde se mulg oile. – 2. Sopron linga stina unde se pastreaza brinza. – 3. Polita, scindura sau tipar unde se lasa brinza la uscat. – Var. (Trans.) comornic. Bg. komarnik „cabana” (Weigand, Jb. XVI, 223; daR); cuvint care provine din lat. camera, si despre care Giuglea, dacor., III, 332, presupune ca a fost imprumutat din rom. si dat inapoi acestuia, cu modificarile fonetice proprii bg. Rut. komarnyk provine din rom. (Candrea, Elemente, 402). Var. provine din sb. komornik (Candrea).
REGRESA vb. intr. A da inapoi, a merge indarat; a decadea. (< fr. regresser)
REGRESIV, -A adj. 1. care merge, care da inapoi; contrar progresului.o derivare ~a = procedeu de formare a unui cuvant nou de la un cuvant existent in limba prin suprimarea unui afix; o miscare ~a = miscare in directia inversa celei normale. 2. (biol.) referitor la o regresiune, care constituie o regresiune. (< fr. regressif)
REJECTIE s. f. 1. dare inapoi; respingere; readucere a continutului ruminal in cavitatea bucala, de catre animal, pentru a fi rumegat. 2. (med.) proces imunologic de respingere a unei grefe, a unui transplant. (< fr. rejection)
RETROCEDA vb. tr. a ceda, A da inapoi (un drept, un teritoriu) aceluia de la care a fost luat. (< fr. retroceder, lat., it. retrocedere)
TEREN s. n. 1. intindere de pamant. ♦ a sonda (sau a tatona) ~ ul = a examina cu atentie situatia sau imprejurarile inainte de a intreprinde ceva; a se informa; a castiga (sau a pierde) ~ = a avansa pas cu pas (sau A da inapoi) intr-o actiune; a parasi ~ ul = a ceda, a se da batut. ◊ sol. ◊ loc, regiune. 2. spatiu amenajat pentru sporturi si recreare. 3. totalitatea formatiilor geologice dintr-o portiune a scoartei terestre. 4. loc unde se desfasoara o activitate, unde are loc o actiune. 5. (fig.) domeniu de activitate, de preocupari. ♦ pe ~ = la fata locului; la locul de munca. (< fr. terrain)
icni (icnesc, icnit), vb. – 1. A sughita, a suspina, a geme. – 2. A gifii, a respira greu in momentul in care se face un efort. – 3. A face un efort. – 4. A se sforta sa vomite. – Var. igni, hicni, hucni. Probabil creatie expresiva, pe baza lui (h)ic, care exprima ideea de gifiiala sau de sughit, cu suf. de asemenea expresiv, -ni (Tiktin). Coincide cu bg. ikam, aorist iknah (dupa daR si Candrea, bg. este sursa a cuvintului rom.), rus. iknuti „a sughita”, cf. sl. lakati (Cihac, II, 151). Scriban presupune un sl. *iknǫti, izvor al rom. si al bg. Pare a fi cuvint identic cu hegni, vb. (a se da inapoi). – Der. icneala, s. f. (sughit).
TURUC interj. (Reg.) Strigat cu care se indeamna caii sa dea inapoi. [Pr. si: turic] – Germ. zuruck.
RETROCEda, retrocedez, vb. I. Tranz. A da cuiva inapoi un drept, un bun, un teritoriu etc. pe care acesta il cedase mai inainte; a face o retrocesiune. – Din fr. retroceder.
RASTOARCE, rastorc, vb. III. Tranz. (Reg.) A da cuiva inapoi si in cantitate mai mare cele primite. – Ras- + [in]toarce.
RETROCEdaNT, -A, retrocedanti, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care da ceva inapoi, care retrocedeaza. – Din fr. retrocedant.
INdaRAT adv. 1) In partea din spate; in spate; in urma; inapoi. A da ~. 2) La locul ocupat anterior; la locul de unde provine. A veni ~. 3) Intr-o perioada trecuta; mai demult; in urma; inapoi. /<lat. in-de-retro
RETROCEdaNT, -A adj., s.m. si f. (Cel) care da ceva inapoi, care retrocedeaza. [< fr. retrocedant].
INCOLO adv. 1) In alta parte; in directia aceea; intr-acolo. ◊ Mai ~ a) mai departe; mai la o parte; b) mai tarziu; peste un timp oarecare. ~ si incoace dintr-o parte in alta; de colo pana colo. Nici ~, nici incoace a) nici inainte, nici inapoi; b) nici da, nici ba; c) nici la o cale. Lasa-l (sau da-l) ~ nu-i acorda atentie; lasa-l in pace. De aici ~ din acest loc si mai departe. De acum (sau de azi, de maine) ~ in viitor. 2) In alta privinta; de altminteri; in afara de aceasta; in rest. E cam suparacios, ~ e om de treaba. /in + colo
RELANSA vb. I. tr. 1. a lansa din nou sau in sens invers. 2. (tenis) a arunca din nou, a trimite inapoi mingea. 3. a da un nou avant. II. intr. (la jocul de carti) a face un relans. (< fr. relancer)
GIB MEINE JUGEND MIR ZURUCK! (germ.) da-mi tineretea inapoi! – Goethe, „Faust”. Faust cere lui Mefisto implinirea acestei dorinte, pentru a cerceta tainele Universului, pe care n-a reusit sa le afle din cartile studiate intr-o viata de om.
VARE, VARE, REDDE MIHI LEGIONES! (lat.) Varus, Varus, da-mi legiunile inapoi! – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”. Strigatul lui Octavian August la primirea stirii ca generalul Varus a pierdut trei vestite legiuni in luptele cu germanii. Strigat de deznadejde in fata unei pierderi ireparabile.
FERI, feresc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) pazi de o primejdie, de o greseala, de un risc; a (se) apara. ◊ Absol. (In constructii exclamative) Doamne fereste! Fereasca Dumnezeu! ♦ Refl. A evita sa intalneasca pe cineva, sa fie vazut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. si tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage inapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec.
DEGAJA vb. I. tr. 1. A lua inapoi ceea ce a fost dat in gaj; a retrage din gaj. 2. A elibera (un loc), a inlatura un obstacol sau ceva care impiedica ori ingreuiaza. 3. A produce o emanatie, a exala, a raspandi. 4. A trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o actiune periculoasa. ♦ (La scrima) A-si desprinde sabia de sabia adversarului. [P.i. 3,6 -jeaza, ger. -jand. / < fr. degager].
RESPINGE, resping, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A indeparta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca inapoi. 3. A tine piept unui atac armat, a sili pe dusman sa se retraga. 4. Fig. A inabusi un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.
sia! interj. (reg.) strigat cu care se da unei ambarcatiuni comanda de mers inapoi.
BATTEMENT s.n. (Coregr.; scrima) Nume dat unor miscari ale piciorului liber inainte, inapoi sau lateral, cu sau fara deplasare de pe sol. [Pron. bat-man. / < fr. battement].
DEPLASA vb. 1. v. merge. 2. v. muta. 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pasi inapoi.) 4. v. duce. 5. a (se) clatina, a (se) clinti, a (se) misca, a (se) muta, a (se) urni, (inv. si pop.) a (se) sminti, (inv. si reg.) a (se) clati, (Mold. si Transilv.) a (se) vasca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gura.) 7. a misca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gura.) 8. v. circula. 9. v. trece. 10. a impinge, a mana. (Vantul ~ departe frunzele cazute.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. v. luxa. 13. v. actiona. 14. v. schimba.
inapoi adv. 1) In partea din spate; in urma; indarat. ◊ A da ~ a) a se retrage; b) a ceda intr-o actiune, intr-o discutie; c) a fi in declin; a regresa. 2) La locul pe care il ocupa anterior; in locul unde se afla mai inainte; indarat. Du-te imediat ~. ◊ A da (ceva) ~ a inapoia; a restitui. A-si lua vorba ~ a-si retrage spusele; a renunta la cele afirmate anterior. 3) Cu o treapta mai jos; intr-un loc sau intr-o situatie mai dezavantajoasa. ◊ A da (pe cineva) ~ a cobori in rang (pe cineva); a retrograda. 4) Intr-o perioada de timp trecut; in urma; indarat. Teoria e orientata ~. [Sil. in-a-] /in + apoi
stairung s.n. (reg.) 1. nume dat unor dispozitive sau unor piese ale joagarului: dispozitiv care impinge busteanul spre ferastrau; dispozitiv care trage inapoi busteanul taiat; dispozitiv cu care se regleaza joagarul pentru a taia scanduri de diferite dimensiuni; dispozitiv care opreste curgerea apei sau ii regleaza debitul; furca de fier care impinge roata dintata. 2. (in forma: staierunc) nume dat unor piese ale morii de apa: grindeiul grauntarului; catusa stransa de grindeiul grauntarului; batatoare legata de jug si de grindeiul grauntarului. 3. (in forma: stairunc) lovitura puternica.
INdaRAT adv. I. 1. In spate, in urma, inapoi. ◊ Expr. (De-a) indaratele(a) = a) cu spatele inainte; b) pe dos. 2. La locul de provenienta, in locul unde a fost inainte. 3. (In expr.) A da indarat = a) a regresa; b) (despre lucruri) a restitui. A da pe cineva indarat = a da pe cineva cu o treapta mai jos, a retrograda. II. Mai demult, (mai) inainte de timpul actual. [Var.: indarapt adv.] – Lat. in-de-retro.
Bellerophon(tes), fiul lui Glaucus, regele Corinthului, si al Eurymedei. Savirsind din greseala o crima, Bellerophon e nevoit sa-si paraseasca patria si sa se refugieze la curtea lui Proetus, regele Tiryntului. Acolo insa Antea, sotia lui Proetus, se indragosteste de el. Cu toate ca Bellerophon ii respinge dragostea, el trezeste gelozia lui Proetus care-l indeparteaza, trimitindu-l la curtea socrului sau, Iobates, spre a fi ucis. Ca sa-l piarda, Iobates ii da o serie de insarcinari: sa se lupte cu himera (v. si Chimaera), pe care Bellerophon izbuteste s-o omoare, calarind pe calul sau inaripat Pegasus (v. si Pegasus), sa se razboiasca cu amazoanele, pe care le invinge etc. Plin de admiratie fata de vitejia lui Bellerophon, Iobates sfirseste prin a-i cruta zilele si a-i da pe fiica sa de sotie, impreuna cu o parte din regat. Scapat de razbunarea muritorilor, Bellerophon e urmarit totusi de minia zeilor. El se duce in pustiu unde, dupa o viata retrasa, moare in cele din urma departe de oameni. Intr-o alta varianta, minat de o trufie oarba, el ar fi incercat sa ajunga pe calul sau inaripat, pina la lacasul zeilor. A fost insa pravalit de Zeus inapoi pe pamint, unde si-a curmat singur viata.
darat si (vechi) deret adv. si prep. cu gen. (lat. de-retro=retro, inapoi; it. [in] dietro, neap. [n]dereto, pv. [de]reire, fr. derriere). Vest. Rar est. inapoi (numai in unire cu in si din, scris obisnuit ind- si dind-, dar e mai exact separat): care poarta cirma din darat (Vlah. Rom. Pit. 240), la usa din daratu careia raspunde un glas (CL. 1924, 194), cararea din daratu vilei (Univ. 19-8-32; 1, 3), el vine din darat se duce in darat, sta in daratu casei, in daratu meu. A da in darat (v. intr.), a te retrage, a face regres, a decadea, a degenera, (v. tr.) a restitui, a inapoia. A te da in darat (v. refl.), a te da inapoi, a te retrage. – In Trans. si in darapt.