Rezultate din textul definițiilor
LUA, iau, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde un obiect in mana spre a-l tine (si a se servi de el) sau spre a-l pune in alta parte. ◊ Expr. A lua alta vorba = a schimba (cu dibacie) subiectul unei discutii. A(-si) lua picioarele la spinare = a pleca (repede) de undeva. A lua pusca la ochi (sau la catare) = a pune arma in pozitie de tragere, a se pregati sa traga cu arma; a ochi. A-si lua palaria (din sau de pe cap) = a saluta. A lua pasarea din zbor, se spune despre un vanator foarte iscusit, bun ochitor. A-si lua nadejdea (de la cineva sau de la ceva) = a renunta la ceva, a nu mai spera. A-si lua seama sau (intranz.) a-si lua de seama = a se razgandi. A nu-si lua ochii de la (sau de pe)... = a privi insistent. A-si lua o grija de pe cap = a scapa de o grija, a se elibera. A-i lua cuiva (o suferinta) cu mana = a face sa-i treaca cuiva (o suferinta) imediat. (Refl.) A i se lua (cuiva) o piatra de pe inima, se spune cand cineva a scapat de o grija chinuitoare. ♦ A apuca pe cineva sau ceva cu mana; a cuprinde cu bratul (de dupa...); p. ext. a inhata, a insfaca. ◊ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coada = a se imbata. (Refl. recipr.) Poti sa te iei de mana cu el = ai aceleasi apucaturi ca el. A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se inclesta la bataie cu cineva; a se certa in mod violent cu cineva. A se lua (cu cineva) la tranta = a se lupta (cu cineva) corp la corp. 2. A manca (pe apucate), a inghiti din ceva; spec. a inghiti o doctorie. ◊ Expr. A (o) lua la masea = a bea peste masura. 3. A imbraca, a pune pe sine o haina etc. ◊ Expr. A lua hainele la purtare = a imbraca in toate zilele hainele de sarbatoare. (Fam.) A-si lua nasul la purtare = a se obraznici. II. 1. A scoate ceva din locul in care se afla; a smulge, a desprinde. ♦ Refl. (Rar) A inceta sa mai existe; a disparea. 2. A scoate ceva in cantitate limitata. ◊ Expr. A lua (cuiva) sange = a face sa curga printr-o incizie o cantitate de sange (pentru a obtine o descongestionare, pentru analize etc.). 3. A deposeda pe cineva de un lucru (fara intentie de a si-l insusi). ◊ Expr. A-i lua (cuiva) comanda = a inlatura (pe cineva) de la un post de raspundere, in special de la comanda unei unitati militare. A-i lua (cuiva) ochii (sau vazul, vederile) = a fermeca (pe cineva), a orbi prin stralucire, a impresiona foarte puternic, a zapaci, a ului pe cineva. A-i lua (cuiva) viata (sau sufletul, zilele) = a omori. A-si lua viata (sau zilele) = a se sinucide. ♦ (Pop.) A face sa paralizeze, a paraliza o parte a corpului. III. 1. A-si insusi ceea ce i se cuvine, a pune stapanire pe ceva; p. ext. a primi, a capata. 2. A(-si) face rost de ceva; a gasi pe cineva sau ceva. ◊ Expr. Ia-l daca ai de unde (sau de unde nu-i), se spune despre cineva (sau despre ceva) care nu se mai gaseste acolo unde era mai inainte. (Fam.) A nu sti de unde sa iei pe cineva = a nu-ti aduce aminte in ce imprejurare ai cunoscut pe cineva. 3. A cumpara. 4. A incasa o suma de bani. 5. A-si insusi un lucru strain. 6. A cuceri; a ocupa. ♦ A ataca intr-un anumit fel sau cu o anumita arma. 7. A angaja pe cineva; a folosi un obiect pentru un timp determinat, contra plata. ◊ Expr. A lua (pe cineva) partas = a-si asocia (pe cineva) intr-o intreprindere. A lua (pe cineva) pe procopseala = a angaja (pe cineva) fara salariu, cu promisiunea de a-l capatui. ♦ A invita pe cineva la joc, la dans. ♦ A primi pe cineva la sine; a contracta o legatura de rudenie cu cineva. ♦ Refl. recipr. A se casatori. 8. A se angaja, a se insarcina (cu ceva). ◊ Expr. A lua comanda = a fi numit la conducerea unei unitati sau actiuni (militare). A lua (un lucru) in primire = a primi un lucru, asumandu-si raspunderea pentru buna lui pastrare. A-si lua raspunderea = a se declara si a se socoti raspunzator de ceva. (Refl. recipr.) A se lua la sfada (sau la cearta etc.) = a se certa. 9. A contracta o boala molipsitoare. 10. (Despre vase) A avea o anumita capacitate, a cuprinde. 11. (In expr. si loc. vb.) A lua masura (sau masuri) = a fixa prin masuratori exacte dimensiunile necesare pentru a confectiona un obiect. A lua (ceva) cu chirie = a inchiria. A lua (ceva) in arenda = a arenda. A lua parte = a participa. A lua pilda = a imita exemplul altuia. A lua obiceiul (sau naravul etc.) = a se obisnui sa... A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce intr-o scriere sau intr-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicand sursa sau insusindu-si pasajul in mod fraudulos). A lua fiinta = a se infiinta. A lua sfarsit = a se termina. A lua infatisarea (sau aspectul etc.) = a parea, a da impresia de... A lua un nou aspect, o noua forma etc. = a se schimba, a se transforma. A-si lua numele de la... = a purta un nume care se leaga de..., care aminteste de... A lua o nota buna (sau rea) = a obtine o nota buna (sau rea). A lua apa = (despre ambarcatii) a avea o spartura prin care intra apa, a se umple de apa. A lua foc = a se aprinde. (Inv.) A lua veste (sau scrisoare, raspuns etc.) = a primi veste (sau scrisoare, raspuns etc.). IV. 1. A duce cu sine. ◊ Expr. A-si lua ziua buna = a se desparti de cineva, rostind cuvinte de ramas bun. A-si lua traista si ciubucul, se zice despre un om foarte sarac care pleaca fara sa aiba ce sa duca cu el. A-si lua talpasita (sau catrafusele) = a pleca repede dintr-un loc; a o sterge. A lua (pe cineva) la (sau in) armata = a inrola un recrut. A lua (pe cineva) pe sus = a lua (pe cineva) cu forta. A lua (pe cineva) pe nepusa masa = a lua (pe cineva) fara veste, cu forta. A-l lua moartea sau Dumnezeu (ori, depr. d****l, naiba) = a muri. L-a luat d****l (sau mama d****lui, naiba), se spune cand cineva este intr-o situatie critica sau la capatul puterilor (din cauza unui efort prea mare). (In imprecatii) Lua-l-ar naiba! ♦ A duce cu sine una sau mai multe persoane, cu rolul de insotitor. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu binele (sau cu frumosul, cu binisorul, cu incetisorul etc.) = a proceda cu tact, cu blandete, a trata (pe cineva) cu menajamente. A lua (pe cineva) cu raul = a se purta rau (cu cineva). A lua (pe cineva) cu maguleli sau (refl.) a se lua pe langa cineva cu binele = a maguli pe cineva (pentru a-i castiga bunavointa). A lua (pe cineva) sub ocrotirea (sau sub aripa) sa = a ocroti (pe cineva). A lua (pe cineva sau ceva) in batjocura (sau in bataie de joc, in ras, in zeflemea, peste picior etc.) = a-si bate joc de cineva. A lua (pe cineva) cu amenintari = a ameninta (pe cineva). A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei pazeste, la socoteala etc.) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteala. A lua (pe cineva) pe departe = a incepe (cu cineva) o discutie pe ocolite cu scopul de a obtine ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplacut. Nu ma lua asa! = nu ma trata, nu-mi vorbi in felul acesta nepotrivit. A o lua de buna = a considera ca este asa cum se spune, a primi, a accepta un lucru ca atare. A lua (ceva) de nimic = a nu lua in serios. A lua (ceva) in nume de bine (sau de rau) = a judeca un lucru drept bun (sau rau). A lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept)... = a considera (pe cineva sau ceva) drept altcineva sau altceva; a confunda. A lua lucrurile (asa) cum sunt = a se impaca cu situatia. ♦ Refl. (Despre vopsele) A se desprinde, a se sterge (si a se lipi pe altceva). 2. (Despre vehicule) A transporta pe cineva. V. A incepe, a porni sa... ♦ (Despre manifestari fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva). ◊ Expr. A-l lua ceva inainte = a-l cuprinde, a-l coplesi. A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva). (Refl.) A se lua de ganduri = a incepe sa fie ingrijorat, a se ingrijora; a se nelinisti. VI. 1. (Construit cu pronumele „o”, cu valoare neutra) A pleca, a porni. ◊ Expr. A o lua din loc (sau la picior) = a pleca repede. A o lua la fuga = a porni in fuga, in goana. A o lua la galop (sau la trap, la pas) = a porni la galop (sau la trap, la pas). (Reg.) A o lua in porneala = a porni la pascut. A o lua inainte = a merge inaintea altuia sau a altora (pentru a-i conduce). A i-o lua (cuiva) inainte (sau pe dinainte) = a intrece (pe cineva). A-si lua zborul = a porni in zbor; fig. a pleca repede; a parasi (o ruda, un prieten) stabilindu-se in alta parte. (Refl.) A se lua dupa cineva (sau ceva) = a) a porni in urma cuiva (sau a ceva); b) a se alatura cuiva; c) a urmari, a alunga, a fugari; d) a porni undeva orientandu-se dupa cineva sau dupa ceva; fig. a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva. (Refl. recipr.) A se lua cu cineva = a) a pleca la drum cu cineva; b) a se intovarasi, a se asocia cu cineva. (Refl.) A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-si petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) si a uita de o grija, de o preocupare etc., a se distra. A se lua cu vorba = a se antrena intr-o conversatie, uitand de treburi. ♦ A se indrepta intr-o directie oarecare; a coti spre... A luat-o la deal. ♦ (Despre cai de comunicatie si ape curgatoare) A-si schimba directia. Drumul o ia la dreapta. 2. A merge, a parcurge. ◊ Expr. A(-si) lua campii = a pleca la intamplare, fara nici un tel (de desperare, de durere etc.); a ajunge la desperare. [Pr.: lu-a.Prez. ind.: iau, iei, ia, luam, luati, iau; prez. conj. pers. 3: sa ia] – Lat. levare.

INAPOI adv. 1. In directie contrara inaintarii; in spate, indarat. ◊ Loc. vb. A da inapoi = a) a se retrage; b) fig. a ceda (intr-o discutie) intr-o actiune; c) fig. a fi in declin, a regresa. ♦ (Inv.; cu trimitere la un pasaj anterior dintr-un text) Mai sus. 2. La locul de provenienta; in locul unde a fost mai inainte. ◊ Loc. vb. A da (ceva) inapoi = a restitui; a inapoia. ◊ Expr. A-si lua vorba inapoi = a-si retrage vorba, fagaduiala facuta; a reveni asupra celor spuse, rectificandu-le. 3. Cu o treapta indarat, intr-un loc inferior altora ca valoare. 4. Mai demult, la o data anterioara celei prezente. – In + apoi.

INAPOI adv. 1) In partea din spate; in urma; indarat. ◊ A da ~ a) a se retrage; b) a ceda intr-o actiune, intr-o discutie; c) a fi in declin; a regresa. 2) La locul pe care il ocupa anterior; in locul unde se afla mai inainte; indarat. Du-te imediat ~.A da (ceva) ~ a inapoia; a restitui. A-si lua vorba ~ a-si retrage spusele; a renunta la cele afirmate anterior. 3) Cu o treapta mai jos; intr-un loc sau intr-o situatie mai dezavantajoasa. ◊ A da (pe cineva) ~ a cobori in rang (pe cineva); a retrograda. 4) Intr-o perioada de timp trecut; in urma; indarat. Teoria e orientata ~. [Sil. in-a-] /in + apoi

TACEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, ca pestele, ca pamantul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate). A sta in nemiscare. 2. A inceta sa vorbeasca, a se intrerupe din vorba. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde. ◊ Tranz. Am trecut prin viata, durerile tacand (EFTIMIU). ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.

A SFICHIUI ~iesc tranz. 1) A atinge cu sfichiul biciului. 2) fig. A intepa cu vorba; a lua peste picior. [Sil. -chiu-i] /sfichi + suf. ~ui

INTERVENI vb. IV. intr. 1. A lua parte la ceva, a intra in actiune; (spec.) a intra in vorba, a lua cuvantul. ♦ A face o mediatie, un demers in favoarea cuiva sau pentru ceva; (peior.) a starui pe langa o persoana influenta spre a obtine ceva in favoarea cuiva. 2. A se intampla, a surveni, a se ivi. [P.i. intervin si interviu, conj. -vina. / < it., lat. intervenire, fr. intervenir].

CAIAFA, caiafe, s. f. Persoana fatarnica, ipocrita. ◊ Expr. A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc intr-altul (purtandu-l cu vorba). [Pr.: -ca-ia-] – Din n. pr. Caiafa.

CAIAFA ~e f. Persoana fatarnica. ◊ A trimite (pe cineva) de la Ana la Caiafa a purta cu vorba. [Sil. ca-ia-] /Din Caiafa n. pr.

ECOLALIE s.f. Repetare automata a sunetelor auzite la altii, care se manifesta ca simptom al unor boli nervoase. ♦ Repetare automata a vorbelor altuia. [Gen -iei. / < fr. echolalie, cf. gr. echo – sunet, lalein – a vorbi].

P*********E s.f. Scriere, desen, fotografie sau gravura obscena. ♦ Atitudine, fapta, vorba obscena. [Gen. -iei. / < fr. p**********e].

TACEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic, a se abtine sa vorbeasca. ◊ Loc. adv. Pe tacute = in tacere, in ascuns. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, malc, ca pestele, ca pamantul, ca melcul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate) A sta in nemiscare, a nu se face auzit. 2. A inceta sa vorbeasca, sa planga, a se intrerupe din vorba; a amuti. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = nu mai vorbi! ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde; a fi discret. ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.

PICANTERIE s.f. vorba, fapta picanta. [Gen. -iei. / < germ. Pikanterie].

INTERVENI, intervin, vb. IV. Intranz. 1. A veni intre..., a veni la mijloc, a intra in actiune; spec. a lua cuvantul, a intra in vorba. ♦ A se amesteca spre a mijloci o impacare, o intelegere etc., a face un demers in favoarea cuiva sau pentru ceva; a starui pe langa o persoana influenta spre a obtine ceva in favoarea cuiva sau a sa. 2. A se ivi, a surveni, a se intampla. A interveni o schimbare. – Din fr. intervenir, lat. intervenire.

RATOIALA, ratoieli, s. f. (Fam.) Faptul de a se ratoi2; vorba rastita, amenintatoare. [Pr.: -to-ia-] – Ratoi2 + suf. -eala.

SFICHI ~uri n. 1) Capatul subtire, neimpletit, al harapnicului, care produce pocnituri. 2) Lovitura data cu varful biciului (insotita de o pocnitura). 3) reg. Smoc de par care ramane neimpletit sau care iese de sub broboada ori caciula. 4) Fiecare dintre varfurile mustatilor. 5) fig. vorba usturatoare; impunsatura; intepatura. ◊ A lua pe cineva in ~ a lua in ras pe cineva; a ironiza. / Onomat.

MALITIE s.f. (Liv.) Atitudine, vorba rautacioasa, ironica; malitiozitate. [Gen. -iei, var. malitiune s.f. / cf. lat. malitia, fr. malice].

BATJOCURA, batjocuri, s. f. luare in ras, bataie de joc; vorba, fapta, lucru de ras, de ocara, de insulta. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocura = a fi (sau a ajunge, a se face) de ras, a deveni ridicol. [Var.: batjocora s. f.] – Refacut din batjocuri (pl. lui batjoc inv. „bataie de joc” < bate + joc).

SFICHI, (I) interj., (II) sfichiuri, s. n. I. Interj. Cuvant care imita suieratul biciului. II. S. n. 1. Capatul subtire si neimpletit al biciului; pleasna. ♦ Lovitura data cu varful biciului. ♦ Fig. vorba rautacioasa, rautate, impunsatura. ◊ Expr. A lua (pe cineva) in sfichi = a intepa cu vorba; a ironiza. 2. Manunchi, grup de fire de par. – Onomatopee.

IMITA vb. I. tr. 1. A face (sau a incerca sa faca) exact ceea ce vede (sau a vazut) ca face sau a facut cineva. ♦ A reproduce vorba, gesturile cuiva; a maimutari. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist sau al unui scriitor. ♦ A reproduce cu fidelitate, a copia. [P.i. 1 imit, -tez, 3,6 -ta. / < fr. imiter, cf. it. imitare, lat. imitari].

LOGOPATIE s.f. Defect de vorbire care consta in exprimarea incalcita a gandurilor. [Gen. -iei. / < fr. logopathie, cf. gr. logosvorba, pathos – suferinta].

LOGOPEDIE s.f. (Med.) Disciplina care studiaza posibilitatile de inlaturare a tulburarilor in dezvoltarea vorbirii. [Gen. -iei. / < fr. logopedie, cf. gr. logosvorba, paideia – educare].

TACHINARIE s.f. Faptul de a tachina; vorba cu care cineva tachineaza. [Gen. -iei. / < fr. taquinerie].

INDISCRETIE s.f. Destainuire a unor secrete incredintate de catre cineva; (p. ext.) lipsa de masura in vorba. ♦ Nedelicatete, grosolanie, lipsa de rezerva. [Gen. -iei, var. indiscretiune s.f. / cf. fr. indiscretion].

BRADIFAZIE s.f. Faptul de a vorbi cu o incetineala anormala. [Gen. -iei. / < fr. bradyphasie, cf. gr. bradys – lent, phasisvorba].

OBRAZNICI, obraznicesc, vb. IV. 1. Refl. A deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-si lua nasul la purtare. 2. Tranz. (Fam.) A certa cu vorbe aspre, a ocari pentru o obraznicie. – Din obraznic.

INEPTIE s.f. vorba sau fapta inepta; prostie, tampenie; stupiditate; absurditate. [Gen. -iei. / cf. fr. ineptie, lat. ineptia].

pastura (-ri), s. f. – Sediment, depunere de miere. – Var. (Banat) prestura. Origine indoielnica. Dictionarele gloseaza foarte diferit acest cuvint: „laptisor alb cu care se hranesc larvele de albina” (Dame); „excremente de albine moarte de dizenterie” (Tiktin); „miere de calitate inferioara, care se culege din flori mai putin adecvate” (Scriban). Aceste interpretari diferite au condus la explicatii diferite: din lat. pastūra „aliment” (‹ pascere „a paste”) dupa P. Papahagi, Notite, 41; Pascu, I, 139; Scriban; (cf. REW impotriva REW 6282); sau din lat. *pestula, din pestis „pesta”, dupa Tiktin, Pascu, Sufixe, 57 si Pascu, Beitrage, 11 (dupa Philippide, II, 727, in legatura cu alb. busture). Probabil e vorba de un der. din lat. pistūra „macinis”, luat initial in sensul de „resturi, pleava de la macinis”.

MAIMUTARI, maimutaresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua in ras); a maimuti. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se stramba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuta + suf. -ari.

asupra, prep. cu gen. si care arata starea sau miscarea (lat. ad-supra). Pe, deasupra: atirna asupra capului, multe nenorociri au cazut asupra tarii. Contra: a porni razboi asupra cuiva. Fata de. catre: a avea influenta asupra cuiva. A-ti lua un lucru asupra ta, 1) a te insarcina cu un lucru, a-l lua pe socoteala ta, 2) a-l considera adresat tie (o vorba, o aluziune). Barb. (dupa fr. sur). Despre: a vorbi asupra filosofiii, rom. corect despre filosofie. Vechi. Vest. Asupra-mi, asupra-le, a lua usupra.

A CUMPANI ~esc 1. tranz. 1) inv. (obiecte) A pune pe cumpana, pentru a stabili greutatea; a cantari cu cumpana. 2) (obiecte) A aprecia cantitativ si calitativ. ◊ ~ din ochi a evalua (ceva) la prima vedere. 3) fig. A judeca, luand in consideratie eventualele posibilitati; a chibzui; a cantari. ◊ A-si ~ vorbele a chibzui inainte de a spune ceva. 4) A face sa se cumpaneasca. 2. intranz. (despre persoane) A sta in cumpana; a nu se putea hotari; a ezita; a oscila; a pendula; a sovai; a balansa. /Din cumpana

BUFONADA s.f. vorba, gest de bufon care provoaca rasul; gluma, pozna, caraghioslac. [Gen. -iei. / cf. fr. bouffonnerie].

BUFONERIE s.f. vorba, gest de bufon care provoaca rasul; gluma, pozna, caraghioslac. [Gen. -iei. / cf. fr. bouffonnerie].

INTERVENI vb. intr. 1. a lua parte la ceva, a intra in actiune; a intra in vorba. ◊ a face o mediatie, un demers in favoarea cuiva; (peior.) a starui pe langa o persoana influenta spre a obtine ceva in favoarea cuiva. 2. a se intampla, a surveni, a se ivi. (< fr. intervenir, lat. intervenire)

ALUNGA, alung, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva sa paraseasca un loc; a goni, a indeparta. Spune o vorba grea, bate-ma, alunga-ma, ma duc! (SADOVEANU). 2. A se lua, a alerga dupa...; a urmari, a fugari. Un dulce copilas... alunga un fluturas (ALECSANDRI). – Lat. *allongare.

PIUIT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigat caracteristic scos de pasari, mai ales de puii acestora; piuitura (1). ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorba; a-si pierde curajul (de uimire, de spaima etc.). A-i lua (sau a taia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tacere, a lasa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subtire si ascutit; piuitura (2), tiuitura. [Pr.: pi-u-] – V. piui.

PRECAUT, -A, precauti, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care actioneaza cu bagare de seama si ia toate masurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplaceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedeste prudenta; prudent, prevazator, circumspect. [Acc. si: precaut] – Din lat. praecautus.

A CANTARI cantaresc 1. tranz. 1) (obiecte, fiinte etc.) A pune pe cantar (pe balanta etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cantari din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fara a pune pe cantar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitatile. 2) fig. (actiuni, situatii etc.) A judeca, luand in consideratie toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ◊ A-si cantari vorbele a se gandi bine inainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumita valoare; a face; a valora; a pretui. /Din cantar

ZISA s. afirmatie, cuvant, declaratie, marturisire, relatare, spusa, vorba, (livr.) asertiune, propozitie, (astazi rar) parola, (inv.) voroava, (fig.) gura. (Nu te lua dupa ~ lui.)

SFADA sfezi f. 1) Schimb de vorbe rastite, adesea ofensatoare (intre doua sau mai multe persoane); cearta. ◊ A se lua la ~ a incepe a se certa. 2) Schimb de pareri contradictorii; controversa. [G.-D. sfezii] /<sl. suvada, svada

AFIRMATIE s. cuvant, declaratie, marturisire, relatare, spusa, vorba, zisa, (livr.) asertiune, propozitie, (astazi rar) parola, (inv.) voroava, (fig.) gura. (Nu te lua dupa ~ lui.)

INNADI, innadesc, vb. IV. 1. Tranz. A-i adauga unui obiect (cosand, innodand, lipind etc.) o bucata, o portiune (de acelasi fel), pentru a-l mari, a-l lungi etc.; a pune o nada. ◊ Expr. (Refl.) A se innadi la vorba = a se porni la vorba, a se pune pe taifas. 2. Refl. Fig. A prinde pofta de ceva bun, a lua obiceiul, naravul; a (se) naravi. ◊ Expr. A se innadi la cascaval = a se obraznici. a-si lua nasul la purtare. ♦ A se obisnui sa mearga prea des undeva, sa faca ceva (nepermis). – In + nada.

A SEDEA sed intranz. 1) (despre fiinte) A fi asezat (pe ceva); a sta jos. A sedea pe o banca.Sezi locului, sezi binisor (sau cuminte)! astampara-te! fii cuminte! A sedea la masa a lua masa. 2) A se afla intr-o anumita pozitie sau stare. ◊ A sedea la (sau de) vorba a vorbi. A sedea pe capul cuiva a deranja cu insistentele, cu durata vizitei etc. A-i sedea cuiva (ceva) la inima a fi obsedat de ceva. 3) (despre obiecte de imbracaminte) A prinde bine (pe cineva). 4) A avea un domiciliu stabil. 5) A nu se ocupa cu nimic. ◊ A sedea cu mainile in san a nu face nimic. /<lat. sedere

DISCRETIE s.f. 1. Insusirea de a fi discret. ◊ A pastra discretie = a nu divulga o taina incredintata. ♦ Rezerva, cumpatare, retinere (in purtari, in vorbe). 2. La discretie = din belsug; a fi la discretia (cuiva) = a fi la cheremul, la dispozitia (cuiva). [Gen. -iei, var. discretiune s.f. / cf. fr. discretion, it. discrezione, lat. discretio – discernamant, alegere].

curteni, curtenesc, vb. IV (inv.) 1. a curta, a face curte (cuiva). 2. a lua pe cineva in serviciul unei curti (domnesti sau boieresti). 3. a recomanda, a sustine pe cineva, a pune o vorba buna pentru cineva. 4. a vizita pe cineva acasa; a i se inchina. 5. (refl.) a se ciopli, a se stila, a invata manierele elegante.

GLUMA ~e f. vorba sau fapta hazlie, care provoaca rasul. ◊ In ~ fara intentii rele. Fara ~ in mod serios. A lasa ~a la o parte a lua lucrurile in serios. A se intrece cu ~a a-si permite prea mult. A nu-i arde de ~ a fi suparat. Nu-i de ~! e lucru serios. [G.-D. glumei] /<sl. glumu, bulg. gluma

A IERTA iert tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a scuza. Vecinul l-a iertat.A-l ierta Dumnezeu a inceta din viata (dupa o boala grea si indelungata). Dumnezeu sa-l ierte! formula folosita de credinciosi vorbind despre mort. Doamne, iarta-ma! expresie folosita de o persoana care a spus sau este pe cale de a spune o vorba necuviincioasa. Ba sa ma iertati! a) nu sunt de acord; b) nici vorba. Iertati-ma (va rog)! va rog sa nu va suparati. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a inceta de a lua in consideratie; a da uitarii; a scuza. 4) (datorii, obligatii etc.) A declara nul; a anula. 5) A da voie; a ingadui; a permite. Iertati-ma, vin si eu cu o explicatie. /<lat. libertare

DOMOL, -OALA, domoli, -oale, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se misca fara graba, care se face fara graba; incet, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A o lasa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi. 2. (Despre sunete, glas) Care este cu tonul scazut, cu intensitate redusa; lin, infundat. ♦ (Despre vorbe) Linistit, bland, calm. 3. (Despre oameni si animale) Blajin, bland, pasnic. 4. (Despre atmosfera, clima, vant, temperatura etc.) Temperat, moale, dulce. 5. (Despre senzatii, sentimente etc.) Care are intensitate scazuta; moderat, slab. 6. (Despre terenuri inclinate) Care are panta lina. – Din domoli (derivat regresiv).

AUZ s. n. 1. Unul dintre cele cinci simturi, cu ajutorul caruia se percep sunetele. ◊ Expr. A-i lua (cuiva) auzul = a asurzi (pe cineva). ♦ Insusirea de a distinge o nota muzicala justa de una falsa. 2. Auzire. S-a bucurat... la auzul acestor vorbe (RETEGANUL). – Postverbal al lui auzi.

SFAT, sfaturi, s. n. 1. Vorbe, argumente spuse cuiva pentru a-l convinge sa procedeze intr-un anumit fel, intr-o imprejurare data; povata, indemn, indrumare. 2. Adunare de oameni intruniti pentru a delibera, a lua hotarari sau (in trecut) a ajuta la conducerea tarii. ◊ (In trecut) Sfat popular = organ local al puterii de stat (in regiuni, raioane, orase si comune); cladirea in care isi avea sediul acest organ. 3. Consfatuire, consiliu. ♦ (Pop.) Conversatie, taifas. 4. (Rar) Zvon, veste, vorba. [Var.: svat s. n.] – Din sl. suvetu.

A ADUCE aduc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directie sau inclinatie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ castig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intr-o anumita stare sau situatie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatisa spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale, avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunostinta a instiinta. ~ multumiri a multumi. ~ jertfa a jertfi. A-si ~ aminte a-si aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitia a) A emana un miros specific (de obicei, neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducerre

CUVANT ~inte n. 1) Unitate de baza a vocabularului constand dintr-un sunet sau un complex de sunete carora le corespund unul sau mai multe sensuri. ◊ Intr-un ~ in rezumat; pe scurt. Cu alte ~inte a) altfel spus; b) in concluzie. Joc de ~inte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate dupa forma, dar diferite din punct de vedere al continutului. 2) Ganduri, idei exprimate prin vorbe; spusa. ◊ A pune un ~ bun a faceo interventie pentru cineva. ~ introductiv text plasat la inceputul unei carti, in care se fac anumite comentarii la carte; prefata; cuvant inainte. A lua ~antul a vorbi in fata unui public. 3) Angajament pe care si-l ia cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A-si tine ~antul (sau a se tine de ~) a indeplini o promisiune facuta. Om de ~ om ce nu face promisiuni desarte. 4) Punct de vedere particular; judecata; pozitie; considerent; opinie; parere. A-si spune ~antul. 5) Temei al unei actiuni. ◊ Sub ~ ca... pentru motivul ca... Cu drept ~ pe buna dreptate. /<lat. conventus

JE PRENDS MON BIEN OU JE LE TROUVE (fr.) iau (ceea ce-mi trebuie) de unde gasesc – Moliere, „Les fourberies de Scapin”, act. II, scena 11. A devenit deviza celor care nu-si fac nici un scrupul cand este vorba sa-si procure ceva.

SCURT2 ~ta (~ti, ~te) (in opozitie cu lung) 1) (despre obiecte, distante, parti ale corpului etc.) Care are o lungime mica sau mai mica decat cea obisnuita. Rochie ~ta. Picior ~.A lua (pe cineva) din ~ a manifesta asprime (fata de cineva). A tine (pe cineva) din ~ a supune (pe cineva) unui control sever. ~ de vedere miop. A avea mana ~ta a fi zgarcit. A fi ~ la vorba a vorbi putin; a fi necomunicativ. In ~ta vreme (sau in ~ timp) peste putin timp; in curand. 2) (despre lucrari literare, muzicale etc.) Care este de proportii reduse. /<lat. excurtus

de interj. – Ia te uita, asta-i acum (exprima o reticenta, adesea pur si simplu emfatica). Var. (Mold.) dec, deh.Mr. de. Creatie expresiva, cf. ngr. ντέ, alb., sb., cr. de. Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 275 credea ca este vorba de un cuvint dac.

PLASA, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde marfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (in schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorba la timpul sau la locul potrivit (in cursul unei discutii). 3. Tranz. si refl. A (se) aseza, a (se) situa intr-un anumit loc, spatiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujba, o situatie (buna). ♦ Refl. A se situa pe o pozitie; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a indrepta mingea catre un punct determinat. – Din fr. placer.

BALON, baloane, s. n. 1. Aerostat alcatuit dintr-o invelitoare impermeabila umpluta cu un gaz mai usor decat aerul, caruia i se poate atasa o nacela. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) in balon = a-si bate joc, a ironiza (pe cineva). ♦ Jucarie de cauciuc foarte subtire, mai ales in forma de sfera, umpluta cu aer sau cu un gaz usor. ♦ (Sport) Minge. 2. (In sintagma) Balon de sapun = basica suflata din clabuci de sapun; fig. vorba goala, amagitoare. 3. Vas sferic de sticla, intrebuintat in laborator in anumite operatii chimice. ♦ (In sintagma) Balon de oxigen = rezervor de oxigen prevazut cu un tub de aspiratie si intrebuintat la reanimarea unui bolnav. 4. Balonzaid (2). – Din fr. ballon.

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Adesea substantivat) Orb. ◊ Expr. A da chior peste cineva = a se izbi, a se ciocni de cineva orbeste. A o lua de-a chioara = a o lua razna. ♦ (Ir.) Care nu vede bine. 3. (Adesea substantivat) Sasiu. 4. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mica sau (in parte) astupata. 5. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de miez. A nu avea para chioara sau (rar) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Tc. kor.

A SE lua ma iau intranz. 1) (despre culori) A pierde intensitatea initiala (sub actiunea unor factori); a se sterge; a se spalaci; a se decolora. 2) (despre vopsele) A se desprinde de pe obiectul vopsit. 3) (despre barbati sau femei) A se uni prin casatorie cu o persoana de s*x opus; a se casatori. ◊ ~ cu gandul a cadea pe ganduri, fiind absent la cele din jur. ~ cu vorba (sau cu ziua targului) a vorbi mult, uitand de treburi. ~ (cu cineva) a) a-si petrece timpul cu cineva, uitand de griji; a se mangaia; b) a stabili prietenie (cu cineva). ~ dupa cineva a) a fugari (pe cineva); a alunga; b) a porni pe urmele cuiva; c) a urma sfatul (cuiva); d) a imita (pe cineva). /<lat. levare

OAIE, oi, s. f. 1. Animal domestic rumegator, crescut pentru lana, lapte si carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu gramada, gramada; in dezordine. A umbla sa iei (sau sa scoti) doua piei de pe o oaie = a urmari un castig exagerat. A suge (de) la doua oi = a trage concomitent foloase din doua parti. A o face de oaie = a proceda neindemanatic, a face o mare prostie, o gafa. A fi destept (sau siret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau actiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de masura. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blana de oaie (1). 2. (In limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat in raport cu preotul; crestin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis.

hali (-lesc, -it), vb.1. A lua, a pune mina pe. – 2. A arunca (mingea). Origine incerta. Dictionarele, fara nici o explicatie pe care s-o cunoastem, confunda acest cuvint cu cel anterior, ceea ce nu pare posibil (hali circula numai in Mold. si hali mai ales in Munt.; nu se spune niciodata hali pentru sensurile lui hali, nici invers; si, in sfirsit, trecerea semantica de la „a minca” la „a arunca” pare dificil de explicat). Pare a fi vorba de un cuvint sl. (Cihac, II, 133; DAR; Candrea), cf. rut. chałyty sja „a se grabi”, pol. galic „a arunca mingea”, din sl. galiti „a sari”.

A ASCULTA ascult 1. tranz. 1) (vorbe, cantece, zgomote etc.) A percepe incordandu-si auzul. ◊ Asculta! se foloseste pentru a atrage atentia cuiva la ceea ce i se va spune. 2) (elevi sau studenti) A supune unui examen oral; a intreba; a interoga; a examina. 3) jur. (martori) A audia in vederea solutionarii unui proces. 4) med. (organe interne, mai ales inima, plamanii) A examina ascultand cu urechea sau cu stetoscopul in vederea stabilirii diagnosticului; a ausculta. 5) (sfaturi, rugaminti, dorinte etc.) A lua in consideratie. 2. intranz. A se supune din proprie initiativa; a se conforma. ~ de cei mai in varsta. /<lat. ascultare

ADUCE, aduc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru si a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ◊ Expr. Ce vant te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neasteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului sau. ♦ A da unui lucru o anumita miscare sau directie. ◊ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibacie; a se dovedi abil, diplomat intr-o anumita imprejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a indrepta discutia asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. Tranz. A face sa ajunga intr-o anumita situatie, stare. 5. Intranz. A semana intrucatva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. si refl. (In expr.) A-si aduce aminte = a(-si) aminti. – Lat. adducere.

VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi.A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus



Copyright (C) 2004-2025 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române