Rezultate din textul definițiilor
actIVITATE, activitati, s. f. ansamblu de acte fizice, intelectuale si morale facute in scopul obtinerii unui anumit rezultat; folosire sistematica a fortelor proprii intr-un anumit domeniu, participare activa si constienta la ceva; munca, ocupatie, indeletnicire, lucru. ♦ Sarguinta, harnicie. 2. (In sintagma) activitate solara = totalitatea fenomenelor care se produc in paturile exterioare ale suprafetei soarelui si care pot influenta suprafata terestra. 3. (Fiz.) Numarul de particule emise pe secunda de o sursa radioactiva. – Din fr. activite, lat. activitas, -atis.

STATUT, statute, s. n. 1. Act sau ansamblu de dispozitii cu caracter oficial, prin care se reglementeaza scopul, structura si modul de functionare al unei organizatii, societati, asociatii etc.; p. gener. lege, regulament. ◊ (Jur.) Statut personal = totalitatea legilor care se aplica cetatenilor unui stat. Statut real = totalitatea legilor care se aplica bunurilor aflate pe teritoriul unui stat. 2. (In sociologie; si in sintagma statut social) Locul pe care il ocupa un individ intr-un sistem social dat si la un anumit moment; status. 3. Spec. (Inv.) Constitutie. – Din fr. statut, lat. statutum.

RELIGIE ~i f. Credinta in existenta unei forte supranaturale (care implica un ansam-blu de acte rituale) si adorarea ei. [G.-D. religiei; Sil. -gi-e] /<fr. religion, lat. religio, ~onis, germ. Religion

SIMFONIE ~i f. 1) Compozitie muzicala ampla pentru orchestra, constand din trei sau patru acte. 2) fig. ansamblu armonios de elemente care concureaza la producerea unui anumit efect. ~ de culori. [G.-D. simfoniei] /<lat. symphonia, fr. symphonie, it. sinfonia

SOLUTIE, solutii, s. f. 1. Amestec omogen compus din doua sau mai multe substante chimice (dintre care una este de obicei lichida) dispersate la scara moleculara in diverse proportii. 2. Operatie mintala care, analizand o pluralitate, o complexitate de elemente care se intrepatrund, rezolva o dificultate, o problema teoretica sau practica; ansamblul deciziilor si actelor care pot rezolva o dificultate; mod de a rezolva o dificultate, o problema. ♦ Raspuns la o problema. 3. (In sintagma) Solutie de continuitate = intrerupere a continuitatii; separare a partilor care mai inainte erau legate intre ele sau continue. [Var.: (inv.) solutiune s. f.] – Din fr. solution, lat. solutio, -onis.

PREVEDERE, prevederi, s. f. 1. Faptul de a (se) prevedea. ♦ (Mai ales la pl.) Indicatie, dispozitie dintr-un tratat, dintr-un act normativ etc. ♦ Prevederi sociale = ansamblu de masuri privitoare la acordarea asistentei sociale unor persoane care si-au pierdut capacitatea de munca sau minorilor ramasi fara sustinatori. 2. Prudenta, precautie. – V. prevedea.

MOTIVATIE s. f. 1. ansamblu de motive care explica un act, o conduita; motivare, justificare, argumentare. 2. (psih.) ansamblu de factori dinamici care determina comportamentul unui individ. (< fr. motivation)

IDENTITATE ~ati f. 1) Caracter identic; coincidenta sub toate aspectele; egalitate. 2) Proprietate a unui lucru de a-si pastra timp indelungat caracterele fundamentale. 3) ansamblu de date care contribuie la identificarea unei persoane. Act de ~. 4) mat. Egalitate dintre doua expresii, care, la schimbarea sistemului de valori ale literelor, pastreaza aceeasi valoare numerica. [G.-D. identitatii] /<lat. identitas, ~atis, fr. identite

CEREMONIE s. f. formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate. ◊ forma exterioara a unui cult (religios). ◊ ansamblul regulilor de politete, prescrise in raporturile dintre membrii unei societati, sau grupari sociale. (< fr. ceremonie, lat. caeremonia)

CEREMONIE s.f. Formalitate (mai ales de protocol) care se foloseste la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♦ Forma exterioara a unui cult (religios); slujba. ♦ ansamblul formelor de politete, uzitate in raporturile dintre membrii unei societati sau grupari sociale. [Gen. -iei. / < fr. ceremonie, cf. lat. ceremonia].

SINTAGMA ~e f. lingv. 1) ansamblu liniar de elemente ale limbii, apartinand unor clase diferite, care, in actul vorbirii, se imbina unul cu altul. 2) Unitate sintactica stabila alcatuita din doua sau mai multe cuvinte, intre care exista un raport de subordonare si care constituie o parte a unei propozitii sau a unei fraze. /<fr. syntagme, germ. Syntagma

COLOANA s. f. 1. stalp cilindric de piatra, marmura etc. destinat sa sustina un antablament. ♦ formatie cu aspect de stalp aparuta in pesteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmita. ◊ coloana vertebrala = sira spinarii. ♦ parte dintr-un catarg care iese deasupra puntii. 2. masa a unui fluid care ia forma cilindrica atunci cand este inchisa intr-un tub sau cand tasneste cu putere dintr-o conducta. 3. sectiune verticala a unei pagini tiparite sau manuscrise. ♦ rubrica (intr-un formular, intr-un registru etc.). 4. sir vertical de cifre. 5. denumire a mai multor aparate in chimie si in industria chimica, dintr-o manta verticala, cilindrica, de metal etc., continand materiale absorbante, filtrante etc. 6. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge randuit in siruri paralele in adancime. ◊ coloana a cincea = grup de tradatori in slujba dusmanului, care organizeaza diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului. 7. (cinem.) coloana sonora = ansamblu de sunete care insoteste imaginile unui film. (<fr. colonne)

COD1 s. n. 1. act normativ cuprinzand normele juridice dintr-o anumita ramura a dreptului ◊ (fig.) ansamblu de norme privind comportarea normala. 2. sistem de semne (simboluri) folosit in reprezentarea si transmiterea informatiilor sau a mesajelor. ♦ ~ postal = indicativ prin cifre sau litere, corespunzator fiecarei localitati, care faciliteaza cartarea corespondentei. 3. ~ genetic = reprezentare biochimica a informatiei genetice; ~ de culori = sistem de notare prin culori a cifrelor reprezentand parametrii principali ai rezistorilor si condensatoarelor. (< fr. code)

COD2, coduri, s. n. 1. act normativ care cuprinde o culegere sistematica de reguli juridice privitoare la o anumita ramura a dreptului. Cod penal. Codul munciiansamblu de reguli privind comportarea cuiva. 2. Sistem de semne sau de semnale conventionale care serveste la transmiterea unui mesaj, a unei comunicari. ◊ Cod postal = numar atribuit unei localitati sau strazi. Cod de culori = sistem de notare prin culori a cifrelor care reprezinta parametrii principali ai rezistorilor si condensatoarelor. 3. (Biol.; in sintagma) Cod genetic = mecanism prin care se inregistreaza, se conserva si se transmite informatia ereditara. – Din fr. code.

SUPLETIV, -A, supletivi, -e, adj. 1. (Despre forme gramaticale) Care completeaza, care intregeste ansamblul formelor flexionare ale unui cuvant. 2. (Despre o norma legala) Care se aplica in masura in care partile nu stabilesc altfel prin actele juridice pe care le incheie; facultativ. – Din fr. suppletif.

IMPORTANTA s. 1. insemnatate, pondere, valoare. (Are o ~ redusa in ansamblu.) 2. insemnatate, valoare. (~ unei descoperiri.) 3. insemnatate, seriozitate, valoare. (~ contributiei sale.) 4. insemnatate, valoare, (fig.) pret. (~ cuvantului scris.) 5. insemnatate, semnificatie, sens, valoare, (fig.) pret. (~ actului Unirii.) 6. insemnatate, solemnitate. (~ momentului.) 7. adancime, insemnatate, profunzime, seriozitate. (~ prefacerilor survenite.)

PIESA ~e f. 1) Element constitutiv (al unui ansamblu); parte componenta (a unui tot). ~ de muzeu. ~ vestimentara. 2) Obiect cu semnificatie speciala; figura. ~ de sah. 3) Ban de metal de mica valoare; moneda. 4) act scris cuprins intr-un dosar sau intr-o colectie. 5) Element component (al unui sistem tehnic). 6) Creatie literara destinata reprezentarii pe scena. 7) Opera muzicala de proportii reduse (de obicei instrumentala); bucata; compozitie. [G.-D. piesei] /<fr. piece

CONTENCIOS, -OASA, contenciosi, -oase, s. n., adj. 1. S. n. (In unele state) Serviciu pe langa o institutie publica sau o intreprindere particulara, insarcinat cu apararea drepturilor si intereselor institutiei respective la incheierea de acte juridice sau in fata organelor de jurisdictie. ◊ Contencios administrativ = a) organ de jurisdictie care se ocupa cu rezolvarea litigiilor dintre stat si persoanele fizice; b) ansamblu de norme dupa care se rezolva litigiile de catre acest organ. 2. Adj. (In sintagma) Procedura contencioasa = procedura de rezolvare in contradictoriu de catre un organ de jurisdictie a unui conflict de interese. – Din lat. contentiosus (dupa fr. contentieux).

IMUNITATE s. f. 1. Rezistenta a organismului fata de actiunea microbilor patogeni sau a produsilor toxici ai acestora. 2. (In societatea medievala) Privilegiu acordat sau recunoscut la cerere, printr-un act al monarhului, stapanilor de pamant de a judeca, de a strange impozite, de a ridica la oaste etc. pe domeniile lor, fara amestecul reprezentantilor puterii centrale. 3. ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucura unele categorii de persoane. ◊ Imunitate parlamentara = situatie de care se bucura membrii unei adunari legislative de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte. Imunitate diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. – Din fr. immunite, lat. immunitas, -atis.

TABLOU s. n. I. 1. pictura, desen, gravura pe panza, pe carton etc., care se asaza de obicei pe perete intr-o incapere. ♦ (fam.) a ramane ~ = a ramane surprins, inlemnit. 2. priveliste, scena de mari proportii care atrage luarea aminte, impresioneaza vederea. 3. (fig.) descriere a unei privelisti, a unui obiect, a unor fapte etc. (intr-o opera literara). 4. (teatru) subdiviziune a unui act cuprinzand mai multe scene, in acelasi decor. 5. tabel, lista. II. 1. (tehn.) panou, placa subtire de metal ori de marmura pe care sunt montate aparate de comanda sau control. ♦ ~ de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele si instrumentele necesare controlului si manevrarii unui vehicul. 2. (inform.) ansamblu structurat de informatii organizate secventional in memoria unui ordinator. (< fr. tableau)

HABITUDINE (‹ fr., lat.) s. f. 1. (SOCIOL.) Mod de comportament al indivizilor ce apartin aceluiasi grup, format in procesul de socializare, reprezentand un act standardizat si reprodus ca atare timp indelungat, nu prin constrangere, ci in virtutea normelor morale acceptate; obicei, obisnuinta. ◊ H. mentala = actiune sau grup de actiuni ori operatii mentale, automatizate prin repetare, care faciliteaza realizarea unor performante intelectuale. 2. (FILOZ.) Mod de a fi general si permanent, stare a unei existente considerata in ansamblul ei; p. restr. stare rezultata in urma unei schimbari, ca efect al adaptarii.

REGISTRU s. n. 1. condica in care se consemneaza diferite date si acte oficiale. ♦ ~ de stare civila = condica in care sunt inregistrate nasterile, casatoriile, decesele etc. 2. dispozitiv cu ajutorul caruia se regleaza tirajul sau inchiderea unui canal, a unei conducte. 3. (arhit.) suprafata orizontala de decoratie intre doua chenare sau delimitata compozitional. 4. intindere a scarii muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ◊ garnitura de tuburi (la orga), de butoane (la acordeon) sau de coarde (la clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelasi timbru. ◊ (fig.) trasaturile particulare, tonalitatea proprie unei opere literare, a unui discurs etc. ◊ ansamblu de idei, de teme etc. 5. dispozitiv folosit in centralele telefonice automate la dirijarea selectiei legaturilor. 6. (si s. m.) circuit, dispozitiv din organele de comanda si de calcul ale unui calculator electronic destinat memorarii. 7. (poligr.) ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fete ale hartiei. 8. (mar.) institutie de stat, societate care stabileste normele de constructie a navelor, ce trebuie respectate de proprietar sau armator. (< fr. registre, it. registro, germ. Register)

REGISTRU s.n. 1. Condica in care se consemneaza diferite date si acte oficiale. 2. Dispozitiv cu ajutorul caruia se regleaza tirajul sau inchiderea unui canal, a unui cilindru. 3. Suprafata dintre doua profiluri orizontale care se intind pe lungimea unei fatade. 4. Intinderea scarii muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ♦ (Concr.) Garnitura de tuburi de orga (sau de coarde de clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelasi timbru. 5. Dispozitiv folosit in centralele telefonice automate la dirijarea selectiei legaturilor. ♦ Registru de memorie = dispozitiv care face parte din organele de comanda si calcul ale unui calculator electronic. 6. (Poligr.) ansamblul semnelor de reper care indica suprapunerea exacta a tiparului pe ambele fete ale hartiei. [< fr. registre, it. registro, germ. Register].



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)